Nicoleta Tase

Daniel, nu stiu decat sa spun multumesc pentru bijuteria asta deloc copilaroasa, usor mefistofelica, numai ca de data asta pariul nu se pierde nu se castiga nu se... iar margaretele nu beau nu fumeaza nu...
Felicitari.

Ideea poeziei este de apreciat, exista, cred, in fiecare dintre noi, la un moment dat o asemenea pornire. Acum pentru partea estetica, artistica, as semnala cateva lucruri la care ar mai fi de lucrat.
1. greseala de ortografie \"vre-un\" - corect \"vreun\" (in parte scuzabila, mi se pare ca exista varianta \"vre-un\" ca forma arhaica)
2. cateva exprimari perfect prozaice, banale: \"si asa as fi mai fericit\"; \"caci nimeni nu-mi va striga vreun nume\"; \"la intrebari ce eu le pun / iar nimeni nu le va corecta\" - e de preferat sa sugerezi cumva toate astea, fara a le spune direct sau sa gasesti cumva alta forma lirica mai putin plata.
3. exprimari usor incoerente: \"Căci dimineața doar pe \"mine\" voi avea\"; \"Cand va cădea el iarna / De face zgomot sau doar ca neaua se așterne.\" (ultima idee este foarte frumoasa, doar lucrat un pic la forma ar trebui).
Ar mai fi cateva lucruri marunte, de pilda de ce \"unu\'\" si nu \"unul\", repetarea usor deranjamnta a lui \"nimeni\" etc.
Cred ca ar trebui un pic lucrata poezia, nu e rea, are potential.

Poezie slaba, atat la nivel ideatic cat si la nivel formal. Schioapata la fiecare fraza. Tonul este prea declamator (tema este ok, n-am nimic cu ea, dar trebuia gasita alta formula lirica, eventual epica), tropi comuni, cat despre prozodie cred ca trebuie revazuta in totalitate. De data asta NU.
Cred ca puteai gasi o formula simpla, concisa, in genul \"actorului fara cuvinte\".

Ultimele doua versuri sunt o sinteza extrem de reusita. Totusi cred ca la \"nici pentru\"-uri ai fi putut gasi exemple mai fericite sau exprimari mai fericite. De fapt cu primele doua versuri am ce am, imi par cumva didactice sau nu stiu cum sa zic. Una peste alta, salut ideea, si reusita ultimelor versuri care contrazice un orizont de asteptare initial

Nu stiu cine a incadrat textul la atelier, dar exista, cred eu, cateva motive:
1. cateva constructii poetice banale sau metafore \"batute\": \"a apei limpede oglinda\" \"imi ia necazul si durerea\" (aici chiar constructie usor pleonastica).
2. rima facila (\"oglinda/colinda\" \"durerea/parerea\" etc) sau imperfecta (\"gand/avant\" \"zana/gluma\".
3. idee deloc noua care nu apare nici intr-o forma inedita care ar salva ceva.

Este adevarat, insa, ca textul se distinge fata de multe texte de atelier foarte slabe, aici se vede clar ca autorul are potential si ceva de spus. Exista diferente foarte mari si intre textele de atelier, insa acest text, chiar daca are valente poetice, este totusi unul slab.

tacerea se de-construieste treptat? ultima treapta e schimbarea titlului?

Am mai scris un comentariu, dar am primit o eroare si cred ca nu a fost trimis. Revin. Spuneam ca m-am intrebat adesea cum poti sa scrii o poezie despre gari? Ei, uite ca se poate. M-au lovit frumos versurile tale, imaginea parcului-preludiu al tuturor garilor lumii, poveste de dragoste unica (repetabila, evident, dar intotdeauna ni se pare ca e unica) si nefericirea care incepe sa devina ispititoare. Nu stiu sa scriu mai mult decat multumesc.

Frumoasa senzatia de cautare pe care o realizezi! \"Imi port trupul incapatanat / Prin locuri necunoscute mie.\" - cheia poeziei! Atentie la cateva detalii: \"astri\" (cu un singur i) si muzica calda (cacofonie).

Excelenta scrutare/sondare a sufletului feminin. Da, din pacate, asa facem adesea. Ca de-aia ne numim femei. (Remarca formala: virgula din ultimul vers e in plus. Nu poti sa-l scoti in evidenta pe \"femeie\" ignorand regulile de punctuatie. Poate daca ai fi avut posibilitatea sa pui in italice era altceva.)

albastru tarziu
desantare in suflet
furtuna de gand

Multumesc pentru ganduri si pentru trecere. Te mai astept.

Camelia, cand am intrat prima data pe textul tau aparea numai titlu. Mi s-a parut original ca tacerea sa fie vazuta ca lipsa totala a cuvintelor. Am intrat din nou peste vreo ora si aparea ceea ce este scris acum. Si am crezut ca e vorba de o experienta noua, de un text care \"se scrie\" incet incet, fiecare etapa avand semnificatii proprii. Abia asteptam sa vad ce mai apare. Se pare ca de data asta intuitia mea nu a functionat. Scuze.

Bun venit, Adina, in paginile mele. Eu am uneori nostalgia poetilor de moda veche. Si nu numai ca infatisare. Multumesc de trecere. Te mai astept cu drag.

Imaginea unui dumnezeu mic care a emigrat de fapt in ochii iubitei... forta impresionanta. Putin prea lung sirul de \"poate\" si inconsecvent, adica la limita intre lirism suav (poate nu e bine ales adjectivul) si scrasnire din dinti. Probabil ai urmarit un efect acolo si tot probabil (nu scapam de \"poate\") l-ai fi si obtinut daca nu aveai inainte fraza-cheie de bolta \"Dumnezeu a plecat intr-un concediu lung sau a completat o cerere de emigrare.\" care e mult prea bine aleasa ca sa suporte dupa ea un sir prea lung de \"poate\"-uri. Poate avem totusi noroc si il expatriaza careva.

Pai sigur ca se repeta, pentru ca intamplator poezia e un rondel si ii respecta constrangerile formale impuse de forma fixa.

Felicitari, o poezie reusita, ca majoritatea scrierilor tale. Mi-a placut mult ideea luminilor pe care lumea nu le intelege. Tema poeziei este una filosofica (a geniului insingurat si neinteles - sau cel putin eu asa o interpretez) si cred ca forma aleasa, rondelul, a fost in cazul asta una inspirata. Nu pot decat sa sper ca vom mai citi si alte creatii la fel de valoroase.

Am citit-o pe Salma-Teea si poezia ei. Poezia mea nu s-a vrut o replica. Si da, citind comentariul tau, imi dau seama ca probabil pe undeva mi-au ramas in minte versurile ei, dar numai uneori ;-).
Multumesc de trecere si de comentariu.

A explica un poem inseamna a-i trunchea frumusetea. Dar de dragul sensului destul de clar - fie! Evident - e vorba de o interpretare (pot fi mai multe). Omul superior este un neinteles, adesea blamat (de rude, de gloata – simboluri ale omului comun). Visurile lui nu se implinesc niciodata (“La umbra unui vis zdrobit cu roata.”), nu poate fi fericit si nici nu-i face pe altii fericiti (“Să nu te vadă cerul cînd te-nchini / La umbra unui vis”). Locul lui este in zona ideilor inalte, “printre crini”, chiar daca a ajuns acolo \"cu lopata\" (datorita neputintei celorlati de a-l intelege este izolat, dat la o parte). Zeii straini nu sunt altceva decat ideile noi, necomune, inalte pe care oamenii obisnuiti le percep ca straine, cand de fapt ele sunt “lumini”. Mie mi se pare destul de clar. Chiar asa, scolareste explicat. Deci eu zic ca nu prea e nonsens pe nicaieri.

Fie-mi iertata indrazneala de \"a explica\" un pic poemul asta (sunt sigura ca nu e proza!). E o revolta si o \"nastere\" din nou in lumina ideii de arta pentru arta, nu pentru apreciere. (\"Trandafirul, fara un motiv anume, infloreste pentru ca infloreste\") Mie mi se pare teribila senzatia de scuturare, de avant nou si de \"intrare cu tancul\", in spiritul celei de-a treia solutii propuse de Steinhardt la evadarea dintr-un univers concentrationar. Probabil fiecare a simtit odata (sau o data!) tentatia de a scrie in spiritul poeziilor apreciate aici in general, renuntand fie la sentimental, fie la diafan, fie la alte \"desuetudini\" din dorinta de a fi apreciat. Salut spiritul nou, je-m\'en-fichist (iertati-mi barbarismul), si apreciez substanta acestei poezii programatice-strigat a carei idee se cerea transpusa o data si o data in cuvinte.
Felicitari, Mihai!

Presentimentul mortii in spatiu acvatic. Frumoasa interpretare. Atentie la ritm, uneori (\"Eu, umbra a tot ceea ce am fost ieri\"), si la cuvintele modificate numai de dragul rimei (\"groape\"). Incearca sa nu lasi constrangerile formale sa te constranga si semantic. Astept texte noi.

Mi-a placut mult textul tau acid, plin de sens. Ultimul vers mi se pare puternic, sec, fara drept de replica. (idee care mi-e foarte draga, tip Doinas in \"Scenariu clasic\": \"Ca sa incapi in groapa fa-ti visul cat mai mic / Cel pus in libertate va fi oricum Baraba\") Frumoasa metafora \"jidanului rebel\", in acelasi spirit la limita sarcasmului. O singura sugestie, daca imi dai voie: \"El\" din prima tertina poate fi inlocuit cu \"Ce\" sau altceva, nu stiu; nu e in spiritul firesc al limbii, mai ales ca il repeti in versul urmator.
Excelenta ideea licitatiei. Felicitari pentru poezie!