Poezie
Meditand pe malul apei
1 min lectură·
Mediu
A apei limpede oglindă
mi-a tulburat al minții gând.
Cu murmur sacru de colindă,
îmi curmă orișice avânt.
Îmi ia necazul și durerea,
mă las în glasul ei uitat,
dispare scopul și părerea,
rămân doar vise și oftat!
Mă las de apă înșelat,
disting în ea un chip de zână,
subtil și ludic deformat.
E viața mea? Un vis? O glumă?...
043375
0

In prima strofa este exprimata confuzia.Paradoxal, aceasta confuzie este data de un element antagonic, limpezimea apei... Apoi intalnim raportul sacru-profan, aceeasi limpezime are si sacralitatea ei prin intermediu murmurului si, la fel ca in prima situatie, are un efect paradoxal opus...
Urmatoarele doua strofe prezinta un raport aparenta-esenta. Daca in a doua strofa, in aparenta, limpezimea apei aduce si o limpezime in sufletul eroului liric, in esenta(a treia strofa), aceasta este doar o inselaciune care atinge punctul culminant atunci cand in limpezimea ei vede un chip de zana, ca un regres in copilarie. Ultimul vers aducand in prim plan luciditatea de la inceput...Sesizam suita de trei intrebari retorice care evidentiaza acest lucru:\"E viața mea? Un vis? O glumă?... \".
Stiti... daca nu intelegeti un text nu inseamna ca trebuie sa-l catalogati ca \"atelier\".Acest text e chiar bun...Va rog frumos sa-mi spuneti si mie ce-i lipseste pentru ca eu, mai prost, poate mai chior..., nu vad ce are...
In speranta ca indrazneala imi va fi iertata,
Ialin