Lecție de pedagogie
Când voi ajunge pe râul din față La veșnica luntre, la capăt de viață, Voi înmuia trecutul meu pix În neagra cerneală a râului Styx, Voi scrie de viață și farmecul ei Atunci când voi fi mai
Alin se plange ne\'ncetat/ ca poezia l-a-nselat
te-a lăsat pe dinafară poezia senzuală! te-a-nșelat din țară-n țară și... e și bisexuală!
Muzei in cautarea mea
când vei păși prin iarba moale desculță, udă la picioare, ascultă roua-n care calci! ea îți va spune ce să faci. iar de racoarea dimineții ascultă ca de mama ta! prin labirinturile ceții, ea
Din iubire
El - un sălbatic diavol răzvrătit - Să îndrăgească-o preafrumoasă zână Care cu dulci sclipiri de ochi îl mână Să urle - duh de viscol chinuit. Și tună uraganul ne-mblânzit; Se-ntunecă, sădind
a fost odata ca-n povesti/ o preafrumoasa fata
de ce-ndraznesti sa ma iubesti cand preafrumoasa tu nu esti?... te voi iubi si eu pe tine, caci am cu ce... dar n-am cu cine!
Oda lui Creanga
De tine, Creangă, ne e dor, de-al tău colocvial umor, de Nică cel fără noroc la furat și în amor. De tine dor mereu ne-o fi, și nouă și la-ai noști copii, de Creangă cel preamultiubit, de
Lacrimi pentru Hristos
Oh, Doamne!...dacă este fel, te rog, sfârșitul, Tu abate-Mi. De nu, voi fi al lumii miel: urma-voi calea Mea de patemi. Plângând umil, stătea-n genunchi, plecat cu capul spre țărână, fiindu-I
Clipa
Lacul - pată de cleștar, Oglindind al lumii rai, Stă și-ascultă fără grai Zumzet dulce de floral. Þintuiește-al zării clar În frumoșii zori de mai, Lacul - pată de cleștar, Oglindind al
Vis albastru
De un frumos albastru este nemărginitul cer; amurgul îmi pare de un albastru amenințător ce se depărtează de văzduh, apropiindu-se, încet, de Pământ. Albaștri sunt pomii -
Povață
De vrei, adierea, Să-ți mângâie chinul, Învinge-ți destinul Și leapădă-ți fierea Și fugi de hainul ce-ți ia mângâierea, Și dulce ca mierea Își face veninul. Și-nvață ce-nseamnă Să știi
Ispita
În bogatul lan de grâu, Roșul mac spre cer se-ndreaptă Și simțirea se deșteaptă Ca un vuiet surd de râu. Și-n răcoarea de pârâu Simt o voce ce m-așteaptă; În bogatul lan de grâu, Roșul mac
Optimism
Un sonor parfum de tei, Semn că primăvara vine, În natură și în mine, Se ghicește-n părul ei. De privesc în ochii ei, Simt cum brusc vibrează-n mine Un sonor pafum de tei, Semn că primăvara
Valoarea clipei
Ultimul picur de sânge, Șovăielnic, din canea, Se desprinde-asemenea Unei lacrimi ce se scurge. Inima în mine plânge Când începe a cădea Ultimul picur de sânge, Șovăielnic, din canea. Un
De Ce...?
De ce cu tine să mă-mpac Când tu nu vezi ce visuri fac? De ce să-ncerc să temperez Un foc ce face să vibrez? De ce să cred că mă iubești Când printre vise tu nu ești? De ce să cred în
Indragostit subit
Inexplicabil cum trandafirul înalt al prieteniei, din alb, s-a făcut roșu.
Talent innascut
Un vecin mă enervează: Cu chitara, zi de zi, El pe toți ne masturbează... Însă fonic, dragi copii!
Soacra buna...de iubit
Soacra îmi iubesc Și cu asta, basta! (Însă mă gândesc: De-ar afla nevasta!...)
Daca am vecini actori!...
Mie-mi place mult la teatru: Dup-amiaza pe la două, Cobor la etajul patru Să mai văd o piesă nouă...
Aventurile unui capsunar
Când cu mine ai cules Căpșunele pe coline, Cu-o ciupercă m-am ales... Dintre coapse de la tine.
In lumea lui Calin
Aerul duhnea a uitat (poate că silfidele muriseră toate) și nu-nțeleg unde tu ai plecat, căci sufletul mi-ai ucis pe la spate. Mi-ai spus neîncetat la povești cu noi în codrii de aramă; te
Tepes - Voda
Pe Vlad Þepeș voievod Îl plâng femei din țara-ntreagă. Căci nu-i nimeni în norod Ca dânsu-n țeapă să le tragă.
soacrelor...
Gura leului culege, Mama-soacră pe câmpie. Însă dânsa nu-nțelege Cât aș vrea, în ea, să fie!...
Meditand pe malul apei
A apei limpede oglindă mi-a tulburat al minții gând. Cu murmur sacru de colindă, îmi curmă orișice avânt. Îmi ia necazul și durerea, mă las în glasul ei uitat, dispare scopul și
Dorinta
Printre noapte - mii de stele, lună plină printre ele. Printre lună - visul meu, printre el - sărutul tău...
Geneza
Copilul, jucându-se cu un boț de lut, zeu s-a numit.