Poezie

Lacrimi pentru Hristos

2 min lectură·26 septembrie 2005

Mediu

Oh, Doamne!...dacă este fel,

te rog, sfârșitul, Tu abate-Mi.

De nu, voi fi al lumii miel:

urma-voi calea Mea de patemi.

Plângând umil, stătea-n genunchi,

plecat cu capul spre țărână,

fiindu-I prinse în mănunchi,

sub barbă, mână printre mână.

În ochi cu lacrimi și în gând

cu remușcări și glas de culpă

a zis; \"pe care-o să-L sărut

e El!\"... se duce și-L sărută.

Își poartă pasul către El

soldați ce-n lanțuri Îl îmbracă;

în lanțuri care soarta Sa

o plâng de inima îți seacă.

Apostolii plângeau în cor,

purtând în ei durere mare,

iar Petru Simon - dirijor,

plângea din toți cu mult mai tare.

Erau cu toți prea loviți,

purtau prea multă suferință

ca să mai fie răzvrătiți.

Smeriți, cătau spre pocăință.

Pe fruntea Sa țepoșii ghimpi -

cununa patimilor Sale -

își blestemau și ei, plângând,

a lor coruptă ursitoare.

Plângea și lemnul greu și sfânt,

plângea a crucii Lui povară,

mulțimi întregi plângeau văzând

cum lemnul crucii Îl doboară.

Râdeau dușmanii Lui cei răi,

gândind ce patimi să-I mai deie.

Voiau să vadă Domnul lor

că-Și stinge ultima scânteie.

Pe drumul patimilor Lui

plângea sudoarea Sa de rege,

plângeau și pietrele în grai

ce nimeni nu-l va înțelege.

Piroanele când au pătruns

cerescul trup în patru locuri,

și norii s-au pornit pe plâns,

să stingă inimile-n focuri.

Plângând, pământul s-a deschis

să lase loc de evadare

și morților ce grai au prins

să plângă-a Lui înmormântare.

Plângea întregul univers,

plângea cerșind a Lui scăpare.

Doar El, smerit, cu chipul șters,

tăcea, spre cer cătând iertare.

Iertare pentru-ai Lui călăi,

iertare pentru-a lumii vină,

iertare pentru fiii Săi

ce însetează de lumină...

022.516

Despre aceasta lucrare

Autor: FLORIN LEAHU
Tip: Poezie
Cuvinte: 275
Citire: 2 min
Versuri: 56
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

FLORIN LEAHU. “Lacrimi pentru Hristos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-leahu/poezie/142688/lacrimi-pentru-hristos

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FE Fanache Emil✓3 oct. 2005

Salut! Un text absolut superb!Primele 4 strofe constituie in sine episodul biblic al prinderii lui Iisus in gradia Ghetsimani cand era la rugaciune. Incepand cu strofa a VI-a se evidentiaza laitmotivul poeziei:lacrimile(plansul),laitmotiv oarecum anticipat de titlu.
urmeaza o descriere a patimilor si episodu care mie personal imi place cel mai mult in acest text, anume plansul crucii, care fiind un element pasiv si neanimat,in miezul celui mai mare sacrificiu al universului cunoscut capata proprietati incredibile.Lemnul\"il doboara\" involuntar,si face acest lucru plangand.Adica uite un alt exemplu, esti nevoit sa tai un picior unui animal...Faci asta de parsca te-ar durea mai mult pe tine.(ok, ai dreptate-prost exemplul, dar sunt sigur ca intelegi ce vreau sa zic).Nu stiu daca ai facut asta intentionat, dar ai situat in pozitie initiala de vers la multe strofe verbul \"a plange\" la diferite moduri si timpuri, fapt care amplifica suferinta in sine.Urmatoarele strofe evidentiaza un plans comun al universului. Ultima strofa prezinta motivul in sine, iertarea..,
In speranta ca nu am fost foarte pe langa subiect,
Ialin

FL FLORIN LEAHU✓4 oct. 2005

intr-adevar am in teles ce vrei sa zici chiar daca nu ai ales un exemplu prea inspirat si ai inteles poezia asa cum am inteles-o eu ca autor.
mie personal imi place cel mai mult ultima strofa care are o putere extraordinara cu care preseaza la sfarsit. este mai mult decat o concluzie si aceasta strofa am creat-o cu mult inante sa termin poezia. mai este de remarcat strofa in care pamantul s-a desprins, antepenultima, dar nu este frumos sami comentez eu poezia, asa ca va las pe voi, colegii de breasla...