Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

Poate

2 min lectură·
Mediu
Durere intru tacere. Mantuire prin absenta: am primit-o cand nu eram atenti. In general, lucrurile se petrec in alta parte, noi inca mai asteptam sa se intample ceva. Timpul seaca, lasand in urma sa o dara fumurie de praf. Constiinta s-a prostituat de foame.Vorbele au inmormantat caracterul, iar omizile au napadit din toate partile speranta. Muzele ametite de substante euforizante fac fata din ce in ce mai greu depresiei in care se zbat. Nisipurile miscatoare sunt la moda. Gandurile ratacesc printr-o mlastina fetida, fara a gasi puterea sa mai leviteze.Dumnezeu a plecat intr-un concediu lung sau a completat o cerere de emigrare. STAI!Poate nu. Dar trebuie sa cautam. Unde e? Poate in planta care-i serveste de sprijin alpinistului infrigurat. Poate in cei cativa milimetri care il separa pe pieton de camion, in ceata. Poate in salele dromaderului ce poarta calatorul innebunit de sete catre apa. Poate in patura din blana de urs polar ce-l inveleste pe bebelusul lapon.Poate in steaua ce-l ghideaza peste ape pe indraznetul corabier.Poate in decoratia de care se turteste glontul tras de inamic spre pieptul soldatului. Poate in radacina suculenta a tufisurilor din pustiul australian. Poate in instinctul matern al gorilei care creste puiul de om. Poate in ajutoarele parasutate in jungla unor copii. Poate in sufletul calugaritei albaneze ce lupta cu lepra in India. Poate in rugina din proiectilul care s-a decis sa nu explodeze cand a fost calcat. Poate in bivolul ce-l scoate pe neputincios din rau. Poate in pedala de frana calcata la timp a unei masini oarecare.Poate in ochii iubitei mele.Poate in ochii iubitului tau.In mine.In tine.In ceilalti. Poate.
023.017
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
267
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Razvan Dragoi. “Poate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-dragoi/jurnal/142820/poate

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-marcuEMElena Marcu
Până să citesc textul de față, mă montasem pentru comentariu la eseul „Drogare și blazare la început de veac”. Acum mi se pare inutil. Comentariul. Pentru că multe din textele pe care le-am citit la tine în pagină se găsesc în forma cea mai sinceră și personală aici. Am devorat prima parte a textului, apoi am luat-o la bani mărunți, am revenit de nșpe mii de ori asupra ei și am decretat: impresionantă. Și ca mesaj, și ca expunere. (n-aș spune mai mult pentru că s-ar putea să nu fiu persoana indicată pentru păreri asupra valorii artistice).
Nu că aș găsi a doua parte neapărat redundantă (am avut senzația asta la prima citire, poate pentru că regăseam idei din textele anterioare, din ultimele postate), dar mi-ai servit ideile pe tavă.:)
O fi sau nu potrivit ca feedback la jurnalul tău, dar las două versuri dintr-o melodie Damien Rice la care m-am dus repede după lectură.
„Life taught me to die
So it\'s not hard to fall
When you float like a cannonball”.
0
@nicoleta-taseNTNicoleta Tase
Imaginea unui dumnezeu mic care a emigrat de fapt in ochii iubitei... forta impresionanta. Putin prea lung sirul de \"poate\" si inconsecvent, adica la limita intre lirism suav (poate nu e bine ales adjectivul) si scrasnire din dinti. Probabil ai urmarit un efect acolo si tot probabil (nu scapam de \"poate\") l-ai fi si obtinut daca nu aveai inainte fraza-cheie de bolta \"Dumnezeu a plecat intr-un concediu lung sau a completat o cerere de emigrare.\" care e mult prea bine aleasa ca sa suporte dupa ea un sir prea lung de \"poate\"-uri. Poate avem totusi noroc si il expatriaza careva.
0