In mintea unui cadavru

Cand te afli in imediata apropiere a mortii, incepi sa vezi mult mai clar lucrurile. O strada care pana azi-dimineata nu era altceva decat o strada devine o speranta de care depinde totul. Daca trebuie sa fugi pentru a-ti salva pielea, iti dai seama ca anii de facultate in care ti s-a inoculat ideea ca trebuie sa iti dezvolti creierul au fost zadarnici si singura materie cu adevarat importanta –la care de altminteri chiuleai sistematic- a fost sportul. Daca nu poti sa fugi si chiar trebuie sa te bati (altminteri incerci sa eviti) iti dai seama ca ai vazut degeaba Casablanca sau Pe aripile vantului; ar fi trebuit sa te uiti mai atent la filmele cu Bruce Lee sau Jackie Chan. Cand te afli in imediata apropiere a mortii, ceea ce stiai se prabuseste accelerat. Valorile morale fata cu o ama de 9. mm au tendinta sa se topeasca. Sunt carcelul de care se impiedica mintea ta. In toate doctrinele religioase, moartea e un lucru misterios, dincolo de care te asteapta ceva. Nu stii exact ce. Habar n-ai daca dincolo se afla Raiul, Walhala sau Gradinile lui Allah. Nici nu conteaza foarte mult, ideea principala e urmatoarea: (conform religiei tale) daca ai fost bun, ajungi intr-un loc extraordinar, daca nu, ajungi in cel mai torturator loc posibil. Sunt viermele care se hraneste cu cadavrele neuronilor tai morti de foame. Omul e un animal sau un semizeu. Damnat sau sublim. Genial sau idiot. Glontul de calibrul 9 mm il poate ucide in toate cazurile. Apropierea mortii e ultima garantie a faptului ca esti inca in viata. Gandesti, deci existi. Gandesti din cand in cand, deci, existi din cand in cand.Esti tributar unei existente relative, care functioneaza intermitent. In viata viitoare –daca exista una- am sa fiu “din cand in cand”. Ce faceai pe data de 5 noiembrie dimineata, anul trecut? Foarte putini oameni ar putea raspunde –fie si vag- la o astfel de intrebare. Ai o sansa daca era ziua ta de nastere sau daca s-a intamplat cu adevarat ceva important (ti s-a nascut un copil, ai castigat la loto, ai fost dat afara de la serviciu, etc.). Probabilitatea sa-ti aduci aminte e aproape nula. De cate ori ai, intr-o viata, 30 de ani? O data. Dar de cate ori ai 30 de ani, 2 luni si 11 zile? Sunt melancolia in care ai sa cazi cand o sa iti dai seama cate zile ai risipit degeaba. Ploua. Apa care cade din cer e considerata o problema in orase, o binefacere la tara, poate fi o catastrofa pe ocean si este absolut ignorata de avioanele care zboara deasupra norilor. Ploaia sare din asfaltul negru, poate fiindca stropilor le place sa mai stea o vreme in aer. Alpinistii obisnuiesc sa spuna ca nu caderea de la inaltime te omoara, ci oprirea brusca. Sa fie oare la fel si cu picaturile de ploaie? Te formezi in nori, mult deasupra pamantului, strabati bolta cu iuteala fulgerului, scanteind ca un diamant proaspat slefuit, atingerea ta poate insemna viata insasi, iar tu sfarsesti pe asfaltul prafuit si gaunos, pentru a forma o baltoaca, al carei unic scop este sa stropeasca din cap pana in picioare o baba neinspirata –omul nepotrivit la locul nepotrivit. Imi trece prin cap asemanarea ironica dintre stropul de ploaie si glont. Oare metalul din care e facut si-o fi dorit sa fie glont?Bang! si gata?! Sigur, inainte sa fie glont, va fi fost rodul muncii unor mineri insuficient platiti, apoi va fi fost fructul dezbaterilor din Parlament cu privire la aprobarea cheltuielilor pentru inarmare, apoi la prelucratorii de metale, etc….si a ajuns glont. Glontul poate fi un obiect de décor- am vazut oameni purtand unul in chip de podoaba, poate fi un element de suspans intr-un film politist de mana a doua, poate fi abominabil daca e prezent intr-un buletin de stiri. Esti gata?FOC!