secvență niponă

Mi-au plăcut în mod aparte asocierile clare caracteristice națiunii japoneze-chimonou,aromă de ciaiuri.Cred că întrebare din primul vers nu are nicio legătură
cu celelate două versuri...Succes!

Chiar la primul vers m-am gândit mai mult. Oare cum să-l scriu ca să scot în evidență faptul că japonezii nu se plâng din orice, nu discută f. mult, nu, ei își văd mai departe de ale lor : muncă, familie, creație etc.De data aceasta are loc o ceremonie a ceaiului, chiar după ce un taifun a trecut pe acolo. Are loc această ceremonie pt. că a fost demult planificată, organizatorul se pregătește din timp la fel și cei ce vor fi oaspeți. Vezi: Ceremonia ceaiului - Wikipedia

Chiar să fi fost taifun?
oaspeți în chimonouri
și aromă de ceai

Dacă scrieți:

Chiar a fost taifun...
oaspeți în chimonouri
și-aromă de ceai

e corect, e haiku. Întrebarea din primul vers mi se pare destul de bine folosită, cu toate că are 6 silabe. Se admit asemenea excepții de la regulă. Mie îmi place ideea haiku-ului.

Maria

Îl contrazic pe d-l Basil Tataru, cele două planuri nu trebuie să fie în strânsă legătură, ci aparent independente. Așa cum zice și Maria, ideea e foarte bună, iar juxtapunerea celor două planuri - impecabilă.
Dacă ceva se poate reproșa, este faptul că taifunul a trecut deja, ori un haiku trebuie să surprindă clipa prezentă. Sau, ca să fiu cât mai explicit, mi se pare mai interesant de subliniat (și mai aproape de spiritul haiku-uluu) că oaspeții sunt imperturbabili în timpul taifunului, nu după ce a trecut.

mulțumesc doamnei Maria pentru variantă și cuvintele adresate

și
domnului Norea pentru pertinenta sugestie. Da, ar suna mai bine, în spirit nipon:
Afară-i taifun-
oaspeți în chimonouri
și aromă de ceai

Mai sus am să las însă cum a fost. Așa am gândit când am compus poemul

variantă și sugestie

aromă de ceai -
taifunul doar imprimat
pe chimonouri

varianta Dumneavoastră se îndepărtează mult de ceea ce vrea să exprime poemul: scoaterea în evidență a unor caracteristici nipone care delimitează acest popor de toate celelalte. Oare unde în lume, după un asemenea cataclism, viața continuă ca înainte? Dacă și o ceremone a ceaiului are loc desigur că și seriozitatea în muncă, hărnicia, da data aceasta pentru ștergerea urmărilor nefaste, spiritul de sacrificiu, într-ajutorarea etc sunt la fel ca înainte. Taifunul imprimat pe o stofă nu spune nimic despre toate acestea, după cum și \"Răpirea din Serai\", țesută pe unele covoare de la noi, amintește de o poveste ce multora, pe bună dreptate, nu le trezește nicio emoție.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată minipoemului

citesc haiku-uri în mai multe limbi și sunt de părere că putem liniștit să folosim ”întrebarea” în aceste poeme. am citit cu plăcere, george

pentru citire și, mai ales, pentru părere

încercare inspirată de...

Am încercat să evit tocmai ceea ce era mai mult decît limpede: apologia japonezului. Japonezul s-ar simți jenat să fie adulat atît de indiscret.

Am schimbat ordinea versurilor ca să se simtă preponderența ceaiului, cu atmosfera lui destinsă (și totuși gravă) asupra taifunului, pe care am evitat să-l scot în față, l-am lăsat acolo unde este de fapt imprimat în conștiința japonezului, pe chimono. Cuvîntul imprimat nu trebuie confundat cu imprimeu. El are forța lucrurile care lasă urme,impresii adînci în spiritul le-a asimilat. Am eliminat cuvîntul oaspeți care este absorbit metonimic în chimonouri. Am eliminat subiectivul și au rămas obiectele cu elocvența lor taciturnă.

care exprimă acțiunea în desfășurare...

Aromă de ceai -
întrunire-n chimonouri
ignorând taifun

După orice dezastru, urmează perioada de refacere... rapidă! Parcă nici n-a fost...! În schimb, este păstrată... tradiția!
Succes tuturor!

Nu văd cum s-ar putea face apologia japonezului în câteva silabe. Poate în limba japoneză unde fiecare cuvânt are doar o silabă.(și poate nici acolo). Dar acest spirit al haiku-ului, de a sugera doar, a fost preluat și în limbile europene pentru astfel de manifestări poetice. Și n-am de ce să nu-l cred pe domnul George Daryoung care zice că a citit multe astfel de micropome în alte limbi și în care sunt,de multe ori, și întrebări. N-am făcut, cred, apologia despre care vorbiți, întrebarea din primul vers, după părerea mea, sugerează doar cititorului român, căruia i se adresează, calitățile majorității acelei etnii.
Dar oricum mi-au plăcut intervențiile Dv.( mai ales când faceți distincția între imprimat și imprimeuri) și pentru asta vă mai mulțumesc odată
Vă doresc o noapte bună

vă mulțumesc și Dv. pentru varianta propusă care exprimă, așa după cum spuneți, acțiunea în desfășurare. Dar ultimul vers este luat parcă dintr-o telegramă expediată ori primită pe timpuri. Puteați articula fără nicio problemă ultimul cuvânt.
Și Dv. o noapte bună