Nicolae Popa

Am tot amânat răspunsurile la comentarii, fiindcă am tot fost în căutarea unor interpretări oarecum strict personale a textului de mai sus. Sigur, impresiile voastre sunt și ale mele, atmosfera din poem fiind univoc declanșatoare de singurătate și pustiu, dar parcă mai e ceva... Ceva care îmi scapă. Ceva care ne scapă. Ei, dar am mai scrie oare pe-aici dacă nu ne-ar scăpa mereu cîte ceva, dacă nu ne-ar scăpa de fapt esențialul?

Mari multumiri pentru trecere si comentarii!

\"un șarpe lung cât un fior îmi netezește pielea
din tălpi și până-n creștet
pe când se aprinde lumina.\"

De fapt, în acest poem totul face să simți că-ți lunecă ceva pe piele, totul e învăluitor și totodată aduce a răceală de prămastie...

L-am și trecut în fișierul meu pentru a mai reveni la el.

Diana,
Hai că m-ai făcut și pe mine să salivez urmărind felul cum îmi savurezi tu fructul. Mulțumesc pentru o lectură atât de mustoasă!

Mihai,
Acestea sunt secvențele unde îmbraci haina poeziei:

\"nu mă închin la pozele din copilărie și nici la oglinda din baie
fiindcă văd mereu aceleași simboluri jucate între degete
încerc să mă las de voi și mă înec în sarea depusă sub ochi\"

\"și-mi va da lecții de furt și de culoare neagră\"

Îmi place și primul vers, chiar e f. reușit, numai că trebuie să pui \"ÎN\" colțul camerei și nu \"PE\"!

Baftă!

Petruț,
Ai reținut chiar imaginea-cheie care a și declanșat scrierea acestui text. Lecturi plăcute în continuare!

Leonard,
Aprecierea ta conteaza mult pentru mine. Vorba e că de cînd am venit pe acest site(din 2003) n-am mai publicat nici o carte de versuri. Dar e timpul să-i dau hârtiei ce-i a hârtiei. Numai că s-au adunat prea multe texte și mă decid cu greu să aleg șaizeci de bucați care să merite cheltuielile de tipar. Astfel aprecierea ta a făcut să bag acest text în viitoarea carte! Într-un fel, ca să mai și glumim, e pe răspunderea ta! Mulțam!

Liviu-Ioan,
Sintagma aceasta - \"marfă spre înălțare\" - pare să ascundă esența poemului. Ar merita sa fie scoasă în evidență prin titlu. Am toata admirația față de tonalitatea sobră a textului. Și în general îmi place cânt poezia abordează și teme serioase. Excelent poem! Felicitări!

Până nu văd, vorba vine, nu cred. Altfel spus, până nu țin cărțile în mână nu mă pot bucura cu adevărat. Deocamdată mă mulțumesc cu această vizualizare virtuala si - felicitări din toată inima!

Alexandru,
Uneori atingerile contează mai puțin decât dorința de-a atinge. Puterea dorinței e mai sfâșiitoare decât chiar înseși sfâșierea. Ei, dar devin mai patetic decât în poem. Fină observația referitoare la picătura de sânge dincolo de care se ascund toate celelalte... Mulțam!

Transfigurări de mare finețe, imagini vii, ritm alintat ce redă întocmai acțiunea:
„când stă la masă
răsucește t(b)ăieței în jurul furculiței”
Ironia capătă o expresivitate savuroasă care mai are și darul de a fi memorizată cu ușurință:
„Mariei îi plac inocenții
o face să zâmbească atunci
când îi lasă ciunți și mânjiți cu ruj”
Totodată „moleculele de CO2” dau și consistență stării oarecum descriptive.
Finalul întregește perfect conceptul anunțat – conceptul de „t(b)ăieței” – ceea ce face ca poemul să fie unul veritabil:
„le joacă pe degete buclele blonde
îi mușcă de buze și
de umeri ca pe niște caise
până la sâmbure”

Stea!

Un text dezarmant de simplu, care însă te dezarmează prin profunzimea demersului existențial propus. Mi-aplăcut și mai mult după a treia lectură.
Sigur, mai trec pe aici.

Silvia,
Chiar îmi era dor de-un poem scris, așa, direct. Cu mesaj clar cap-coadă! Mă bucur că a venit anume de la tine. O iau spre casă cu gândul la tehnologii secrete.

Mi-a plăcut mai ales felul de a descrie cu luciditate \"evenimentele\", fără a lăsa textul să se răcească. Femia africană e o dogoare continuă. Vânătorul pășește abia atingând pământul în apropierea scurgerilor de lavă. Din toate acestea iese la iveală un gen de erotism dansant care ne prinde și pe noi, cei de aici, de prin nămeți, în mrejele lui palpitânde. Femeia africană domină lumea.

Cred că putem vorbi de comicul unei situații bine cunoscută în plan local și, poate, de neînțeles prin alte părți. Îmi amintește de stilul „planetei Moldova”. Mai mult decât atât, de ultimul volum editat la Chișinău de Mitoș Micleușanu și Florin Braghiș, „Nekrotitanium, volum pe care tocmai îl citesc și mă enervez că nu pot scrie și eu așa de haios. M-am simțit la fel de confortabil și în timpul lecturii acestui text, căruia îmi vine greu să-i găsesc un alt calificativ decăt că e și el haios! Mulțam pentru plăcerea lecturii!

Surprinzătoare modelare din cuvinte și imagini. Trupul de proască râioasă a poemului - o metaforă care spune aproape tot adevărul despre adevărata plăsmuire poetică. Mi-a plăcut!

\"Naiv, netrunchiat în șabloane,
Amorful trup modelat din lutul cuvintelor
Care nu știe să zboare,\"

Paul,
Nebunia cu aspiratorul conține o tensiune vulcanică. Tot ce adună stomacul lui sunt \"reziduurile\" vieții celor din jur. Absoarbe inclusiv rămășițe de sentimente, stări, iubiri și animozități... Aspiratorul în cazul dat e o găselniță poetică. E o temă mare, ce merită luată cu adevărat în serios. Nu o lăsa să-ți scape. Poate fi tratată și mai în amănunt, lărgindu-i perspectivele. Trimiterile la lumea de peste geam par să dilueze puțin din tensiune. Pe urmă aspiratorul mai curând ar urla sau ar geme decât ar face \"cu-cu\"... În fine, mi-ar plăcea să insiști în continuare asupra acestui subiec, fie în poemul acesta fie într-o eventuală succesiune de poeme...

Multă inspirație!

Bine gândit/conceput, trăit cu măsură, realizat profesionist - dacă așa ceva e valabil și pentru poeezie. Curios că, deși e vorba de o declarație de dragoste în fond, patetismul nu e de găsit aici. Un discurs calm, lucid, că doar...

\"M-ai lăsat să îți intru în creier și să mă cuibăresc
În fiecare circumvoluțiune a ta
Ca să cresc.\"

Mi-a plăcut. Mai trec pe aici.

Fiecare vers îți trezește o foame nebună de versul următor. Înghiți totul pe nerăsuflate și mai vreai. De fapt, adevăratele poeme te fac să tot revii la boezie, fac să-ți crească pofta de poezie. Și dimpotrivă, după lectura unui poem prost, ți se apleacă... În general am observat că dacă citesc mai mult de zece poezii proaste pe zi, încep a urî poezia. Norocul meu că știu pe unde să umblu ca să găsesc și din cele bune, astfel îmi revin. Acest poem mă face să rămân în continuare optimist în privința șanselor de supraviețuire ale Poeziei.
Densitatea imaginilor nu estompează claritatea lor, la fel cum ritmul oarecum sacadat nu împiedică impresionanta cursivitate a textului... Comparații și metafore memorabile. Stea!

Urmăresc tot mai captivat cum scrisul lui Ștefan Ciobanu capătă nuanțe distincte în contextul industriei poeticiești de azi. Reușește să fie original chiar și acolo unde, sau mai ales acolo, primele cuvinte par să nu anunțe nimic spectaculos. Ba din potrivă - ai impresia că vor luneca în patetism. Și deodată totul se răstorarnă:
\"era liniștea aia
în care oglinzile făceau pui ca apucatele\" sau:
\"care cânta la un cimpoi
de trezise toți fluturii cu suflet de vultur\"

Totodată recurgi și la un procedeu invers. Treci de la expresii și imagini tari la o tonalitate firească, care îmblânzește și domesticește:
\"să le pun vată cu acetonă
între degetele de la picioare
să le fie răcoros mersul\" sau:
\"puii cu pielea de oglindă cădeau cu zgomot
de parcă ploua cu ancore\"
În general puterea de seducție a acestor două versuri mi se pare ieșită din comun.
Acest poem se autodivinește cu exactitate în final:
\"așa că toată gălăgia aia
aluneca în liniște\"

Ar fi anormal sa apreciez originalitatea unui poem și să nu-i dau stea.
Stea!

Cătălin,
Trebuie să recunosc, eram pe puncrul de-a abandona lectura textului din cauza unei efervescențe verbale care făcea să-mi scape sensul celor spuse, însă după

\"omul vineri mă urmează peste tot\"
totul mi s-a părut bine scris, bine conturat:
\"faptele sale au umplut stomacul de câine al străzii
și în curând lumea se va despărți în două emisfere
emisfera omului vineri
și emisfera leului apoteotic
ori a emisferei nemâncate încă
bunica stă de vorbă cu chaplin
în vreme ce emisfera îndepărtatelor africi\"

totul fiind bine închegat, inclusiv finalul.

Onorat pepentru apreciere, frate Aurel!