Nicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
\"și ce prețioasă-i îndoiala ta brodată cu dantelă de mătase
și ce fină-i neștiința mea din borangic\"
Am tresărit mai ales la
\"Ceai de oglinzi\"
Trecut, citit, plăcut!
Pe textul:
„de tot" de Mihaela Abagiu
Superbă zicere:
\"cei care se ascund
de teamă să nu-i afle
gîndurile voastre
ce umblă desculțe.\"
În ultimul vers cred că \"în sîn\" e în plus. Ideea e că s-a expus, a riscat, furînd cireșe pentru tine. Ce mai contează cum le aduce? Mă rog, e doar o părere.
Pe textul:
„să nu iubiți bărbații.." de cezara răducu
Acolo unde în declarații nu ești de nestăpînit, unde patetismul lasă ceva loc și pentru simple constatări, textul curge mîngăitor și unge la inimă:
\"Uite pun și punct
Acolo unde nu se mai cunosc
Nuanțele de viațã...\"
\"1 minut are 300 de secunde
Prietene, dã-mi mâna sã-ți scriu
Un nou numãr de telefon
Un nou id de messenger...\"
\"...pânã la virgulã
Am nevoie de o sãrbãtoare\"
Pe textul:
„Interminabila scrisoare" de Anca Pepelea
Părerea mea e că finalul este desăvîrșit:
\"ea se face toamnă târzie
lingând coapsele pământului finalul amant
trupul-frunză așteaptă mușcătura ninsorilor\"
Și nu mai are nevoie de nici un \"of!\" gen \"restul e viață\" sau \"restul e literatură\" sau mai știu eu ce, pentru că așa ceva te scoate prea repede din melancolia celor trei versuri devastatoare de mai sus.
Pe textul:
„Târziu" de Ligia Pârvulescu
Ioana, îți mulțumesc și te mai aștept sub același clar de inimă!
Pe textul:
„Șoaptele sperietorilor" de Nicolae Popa
Îți mulțumesc pentru această analiză care trece dincolo de simple aprecieri. E un fel de-a medita împreună, fiecare cu sticluța sa de agheasmă întru purificarea spațiului din jur. Mulțumesc pentru atenția acordată ideii de pastel. Pastelul, așa cum îl știm mai ales de la Alecsandri, pare și el un element purificator. Peisajul, seninătatea bucolică, neliniștea din natură, calmul unui cîmp cu sperietori, punctul din zare al unei păsări care pleacă sau vine – toate acestea par să fie elemente perfect sincrone cu „nelipsita moarte”. În fond, ne-am înțeles din cîteva cuvinte. Adevărat, cuvinte-cheie!
Pe textul:
„Șoaptele sperietorilor" de Nicolae Popa
Din nou mă surprinzi plăcut cu felul tău de a-mi vedea și interpreta scriitura. Chestia asta cu „deschiderea vrăjitorească, când albă, când neagră” mi-am și fixat-o undeva în subconștientul imediat cu gînd să mai vîntur ceva cuvinte în acest sens. Un iunie răcoros, salin, subacvatic!
Pe textul:
„Șoaptele sperietorilor" de Nicolae Popa
Ani-Lorei,
Și dacă tot ai împărțit noaptea cu sperietorile mele, îți mărturisesc, virgulă, că eu m-am uitat mai atent la ele în plină zi din perspectiva comentariului tău și am hotărît să fac anumite modificări. Am „literaturizat” puțin limbajul în prima jumătate, astfel încît să se potrivească mai bine cu șoaptele despre „poezele” din final. Mulțumesc pentru receptare adecvată!
Pe textul:
„Șoaptele sperietorilor" de Nicolae Popa
Uneori mă iau și eu dupa corectura automata a coputerului, care imi subliniază cu roșu \"sandaua\" și-mi dă liner la \"sandala\". Dar firește ca in fiața de toate zilele pronunț și eu \"sandaua\". Mulțumesc pentru \"singurul\"!
Referitor la versul patru. Adevărul e că acesta a fost, îmi amintesc foarte clar, primul vers care m-a dus la tot textul:
\"un cântec prelungit la capătul crengii asemeni punctelor de suspensie...\" Așa a început totul.
Dacă l-aș rade, ar însemna să-mi trădez primele înfiorări întru facerea poemului. Și mi-i deamă că ar urma răzbunarea!
Îți mulțumesc din inimă pentru atenția cu care m-ai onorat!
Pe textul:
„pu! pu! pu!..." de Nicolae Popa
Am schimbat subtitlul (deși în text, deocamdată, rămîne cum a fost \"tenul feții\", în speranța că încă mai sînt acceptate licențele poetice)
Aurel, sigur că da, \"înspăimîntă\" (inițial postasem așa: \"se întîmplă să vă înspăimînte\", am tăiat începutul versului fără să fi redactat în continuare...) Uite ce înseamnă să ai prieteni de încredere! Dacă nu observai tu pierdeam frumusețe de imagine-n baie!
Mulțam tuturor!
Pe textul:
„Dumneavoastră" de Nicolae Popa
\"creează o distanță între eul poetic pe de o parte, cititor pe de alta, și \"personaj\".\" E ceva din care, mai știi, s-ar putea coagula un anumit fel de-a scrie.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Dumneavoastră" de Nicolae Popa
Ceva deranjează ca expresivitate stilistică, dar și semantică, la începutul acestui poem care, de fapt, m-a cucerit precum „grămezile cu verdeață și rădăcinoase „.
Încerc să mă fac înțeles:
„ar trebui să văd cum cad oamenii...”
eu văd oamenii căzînd în genunchi sau pe burtă, să zicem... dar nu „până la genunchi”.
Se pot eventual scăpăta sau scufunda „pînă la” brîu, subsuoară, gît, vîrf de păr... Ideea de cădere duce mai curînd la imaginea unei căderi prin împiedicare... Capetele puteau, de-altfel, să coboare la fel de bine pînă la nivelul asfaltului prin metoda mersului unui soldat de-a lui Nichita, care mărșăluind își roade picioarele pînă, la glezne pînă la genunchi... În rest, poemul te adună și te poartă pe unde nici nu gîndești, ci doar simți gîndindu-te la ce ți se întîmplă.
Constantă admirație pentru textele tale!
Pe textul:
„eroica" de dan mihuț
\"un sunet recalcitrant
se rupe de muzică ș.a.m.d.\"
Finalul e cu atît mai răscolitor/desăvîrșit din p.d.v. al expresivității poetice:
\"iar sunetele fug îngrozite
spre orizonturi de liniște
revoltător de lașe.\"
Sau, mai știi, \"simandicos\" e chiar orizontul laș de la înălțimea căruia îți citesc poemul?
Felicitări! Bine scris, bine gîndit!
Stea!
Pe textul:
„Sunet rebel" de razvan rachieriu
Pe textul:
„hose și a. gamarț în MARATON" de hose pablo
\"nu am putut să vorbesc despre asta. cuvintele sunt roșii. ca macii. mușcă\"
și pînă la
\"pe dinăuntru
aveam loc pentru toate acestea.\"
Segvența cu pescărușii mi se pare confuză, dacă nu cumva și un pic pretențioasă... Am zis-o!
Voi tot trece pe aici cu aceeași plăcere din totdeauna !
Pe textul:
„Doamne, apără pescărușii" de ioana negoescu
Părerea mea e că acest titlul incită, provoacă, te face să te simți satelitul unui cartof aburos ș.a.m.d.
În text, însă, nu prea ai ce respira în acest sens deoarece din start dai de o banalitate devenită deja folclorică:
\"de scortișoară
gura ta
amară\"
Parcă îți vine să mai deschizi gura simțind o adiere de aer proaspăt în
\"căpșuni în roșu cad
prin boabele de smoală
în vinețiu smucind
spre dinafară
o oră
macerată-n rouă\"
dar urmează și sfîrșitul, așa că... Voi merge acasă să-mi fierb un cartof ca să mă simt contopit cu ideea din titlu.
Evident, e o părere strict personală. Fiecare cu organele sale olfactive! Îți doresc o vară răcoroasă și plină de inspirație!!
Pe textul:
„respirăm cartofi" de Laura Aprodu
Acum ai stricat totul! Cîtă subtilitate în:
\"iar eu darling cultiv o dependență
prețioasă
de îndoială\"
Plăcerea lecturii rămîne, oricum, de partea mea.
Pe textul:
„Te-aș iubi" de Adela Setti
prețioasă
de îndoială\"
Pe textul:
„Te-aș iubi" de Adela Setti
Asta e! Cineva era avid de sîngele cuiva, avid de viața cuiva:
\"Lacul acela era plin cu lipitori pe care
le agățam cu un cârlig de tricotat
și le puneam pe uscat, apoi le priveam
fericite cum își dădeau ultima suflare
și asta pentru că lipitorile erau rele și avide de sânge.\"
Într-adevăr, \"Dacă veștile nu ar circula poate...\"
MUltă inspirație!
Pe textul:
„Pajistea" de Elena Balasanu
\"în alte seri
treptele erau doar scaune
pe care se așeza
jucându-se cu palmele în ciment
ca într-o apă \"
Mai departe, recunosc, ceva îmi scapă!
Pe textul:
„fiul baladei" de ștefan ciobanu
