Șoaptele sperietorilor

imaginea este uau tare pastelata
super -idee cu speriotorile astea pe care reusisem \"sa le uit\"...si acum vii si mi le aduci inapoi....
in final nu stiu, acolo , ce sa -ti zic, nu cred ca ele soptesc de poezele....le-ai descris altfel, le-ai umanizat si chiar crezi ca te vor scriind....parerea mea in noapte plina de capete de gind

îmi plăcu tare. nu pentru că e scurt și niciun act, nicio secvență nu îmi par inutile. nici întrucât are șoareci, conștiință, spaimă, raportare la dumnezeu, religie, ritual. nici pentru că are deschiderea vrăjitorească, când albă, când neagră.
ci pentru că e haioasă, așa de haioasă că știe că are substratul care poate cutremura. adică pierderea.
are și niște typo. ca mine ochi ce ustură.

nevoia de a evada uneori, imaginar, din lumea reala iti da prilejul unei constructii metaforice despre intalnirea cu moartea; ai surprins teama si ai creat o imagine simbol asupra unui fenomen inerent:
\"pentru toate sperietorile care sînt gata/
să ne ia oricînd la pieptul lor\"
remarc \"soptirea\" verbelor si crearea unei tonalitatati de o anume gravitate, necesare pentru sustinerea descrierii;
repetitia din final, indemnul, punctele de suspensie adauga temei o altfel de interpretare:
\"daca scrii despre moarte...\" transformi imaginea lumii exterioare intr-o \"oglinda\" in care se reflecta ceea ce va veni, candva...inevitabil si astfel, \"domna cu coasa\" nu mai sperie
incadrand poezia de fata in genul \"pastel\", poetul ne atrage atentia asupra faptului ca a dorit sa descrie, sa creioneze in cuvinte, utilizand epitete cromatice si alte figuri de stil, un fenomen \"natural, lipsit de culoare dar a carui imagine este perceputa apriori. Aprecieri, de asemenea, si pentru proza scurta, scrisa anterior. Toate bune, Amalia

\"își ia fiecare sticluța cu agheasmă\":
isi asuma fiecare riscul de a da piept cu viata-labirint-prin care nu poti razbi fara credinta;
agheasma-apa de viata lunga, trimite la cel mai vechi ritual de \"sfintire\", pentru alungarea duhurilor rele si pentru despovararea de pacate sau pregatirea spirituala inaintea mortii;
o credinta straveche ne spune ca cine nu respecta apa nu-L respecta pe Dumnezeu: iata \"arderea\" hainelor negre- \"carpele sperietorii din camp\"-si lumina cea de taina;
***
\"un șoarec – o flacără mică –\" imagine-simbol a efemeritatii trecerii noastre prin lume; versurile strofei aII-a creeaza un efect emotional deosebit si lasa nerostite grijile si temerile zilnice;

...\"of Mice and Man\" (J.Steinback)*-sau a lua viata cuiva, din prea multa bunatate;
cateva ganduri, risipind emotia lecturii, adauga noi intelesuri unui adevar: iesirea dintr-un labirint pare posibila \"dand firul vietii inapoi\" atunci cand simti:
\"cum se înnegrește totul în jur\"
aprecieri, amalia

evident, John Steinbeck (scuze)

Ani-Lorei,
Și dacă tot ai împărțit noaptea cu sperietorile mele, îți mărturisesc, virgulă, că eu m-am uitat mai atent la ele în plină zi din perspectiva comentariului tău și am hotărît să fac anumite modificări. Am „literaturizat” puțin limbajul în prima jumătate, astfel încît să se potrivească mai bine cu șoaptele despre „poezele” din final. Mulțumesc pentru receptare adecvată!

Mătălina,

Din nou mă surprinzi plăcut cu felul tău de a-mi vedea și interpreta scriitura. Chestia asta cu „deschiderea vrăjitorească, când albă, când neagră” mi-am și fixat-o undeva în subconștientul imediat cu gînd să mai vîntur ceva cuvinte în acest sens. Un iunie răcoros, salin, subacvatic!

Amalia,
Îți mulțumesc pentru această analiză care trece dincolo de simple aprecieri. E un fel de-a medita împreună, fiecare cu sticluța sa de agheasmă întru purificarea spațiului din jur. Mulțumesc pentru atenția acordată ideii de pastel. Pastelul, așa cum îl știm mai ales de la Alecsandri, pare și el un element purificator. Peisajul, seninătatea bucolică, neliniștea din natură, calmul unui cîmp cu sperietori, punctul din zare al unei păsări care pleacă sau vine – toate acestea par să fie elemente perfect sincrone cu „nelipsita moarte”. În fond, ne-am înțeles din cîteva cuvinte. Adevărat, cuvinte-cheie!

O steluță de la Ioana Geacăr e ceva!
Ioana, îți mulțumesc și te mai aștept sub același clar de inimă!