Te-aș iubi

\"iar eu darling cultiv o dependență
prețioasă
de îndoială\"

tocmai am reformulat; era de bine sau de rău, semnul tău?
Adela

e de bine!

Acum ai stricat totul! Cîtă subtilitate în:
\"iar eu darling cultiv o dependență
prețioasă
de îndoială\"

Plăcerea lecturii rămîne, oricum, de partea mea.

reformulasem din probleme de ritm; uite, l-am regăsit acum.
mulțumesc pentru semnul de bine :)
Adela

\"dacă ai uita să faci duș
măcar o dată din trei
pe zi\"
doar o propunere, nu ține seama de ea dacă nu se potrivește.
în altă ordine de idei, cred că aici este o doză homeopatică de cinism care contracarează imensa nostalgie din final, o nostalgie care se vrea jucăușă (și) prin rima (in)voluntară.
all in all, portretul verosimil al unei femei perfect prelucrată fizic și progresiv golită spiritual, perfectă și tocmai de aceea cu neputință de iubit.
Mishu

misu are dreptate
si eu am dreptate cand spun ca e o poema frumoasa in ce sens frumoasa in sensul ca e un close up foarte fresh

fresh fresh

fara machiaje

asa cum trebuie
natural

tactil și fără pic de freshness
aș mai ruga cu fără-a prayer
încă o mamă a naturii?

:)

cu drag,
nicolle

Mishu - se potrivește sugestia ta, am modificat corespunzător, mulțumesc.
Vexatule - demachiată, da; tare mă bucur că ți-a plăcut.
Nicolle - nu vreau să te supăr, dar nu am înțeles nimic...
tuturor, toate cele bune și ne (mai) citim.
Adela

\"dintii de portelan\" ai unei masti de portelan, care nu rade, nu plange decat..asa..putin..
frumoasa poezie. spune multe despre cele ce sunt asa dar si despre cele ce nu se machiaza de dimineata, care mananca si rade cu pofta, care sunt frumose cand plang si merg desculte prin tarana fara teama sa nu-si piarda finetea talpilor.
ce se intampla cu el? continua sa o iubeasca si asa sau nu am inteles eu bine?
oricum.. mi-a placut mult poezia.

mulțumesc pentru semn, mă bucură.
acum... ce se întâmplă cu el... nu cred că are prea mare importanță. ideea e că dincolo de perfecțiunea măștii el știe să vadă, și nostalgia din final demonstrează că a fost o vreme când perfecțiunea aceasta găunoasă nu exista, existau doar micile imperfecțiuni delicioase. cum sunt pistruii. dar suntem pedepsiți cu toții, când nu știm să le apreciem decât după ce le-am făcut să dispară, după ce am reușit să modelăm un om in funcție de un anumit ideal al nostru, un ideal fals, de fapt.
Adela