pu! pu! pu!...

eu nu aș mai fi așezat acolo și punctele de supensie ca semn. mi se pare redundant.
aș fi zis singurul chițibuș, pentru a evitat \"c\"+urile.
ca tablou, e bizar. are un serios pe alocuri prea camuflat. ca simbolistică, pupăza îmi place.

mă refer la versul patru. mai mult, ele sunt deja și în titlu. eram cumva cam vagă mai sus în argumentare.
a, plus sandaua, că uitasem:)
a molfăi un verb preferat al meu, acolo m-am oprit mai mult.

mădălina,

Uneori mă iau și eu dupa corectura automata a coputerului, care imi subliniază cu roșu \"sandaua\" și-mi dă liner la \"sandala\". Dar firește ca in fiața de toate zilele pronunț și eu \"sandaua\". Mulțumesc pentru \"singurul\"!
Referitor la versul patru. Adevărul e că acesta a fost, îmi amintesc foarte clar, primul vers care m-a dus la tot textul:
\"un cântec prelungit la capătul crengii asemeni punctelor de suspensie...\" Așa a început totul.
Dacă l-aș rade, ar însemna să-mi trădez primele înfiorări întru facerea poemului. Și mi-i deamă că ar urma răzbunarea!
Îți mulțumesc din inimă pentru atenția cu care m-ai onorat!

a, eu ziceam că văd versul, nu vedeam \"...\" de la sfârșitul său. iată, cum am zis, am un dar în a fi vagă:)
căci pricepusem că acolo e un nod al textului, câtă vreme și în titlu apar punctele.
zi cu răcoare urez

oare e posibil ca monstrul acesta din coșmarul copilului să nască somnul rațiunii și iubirii pentru adultul de mai târziu? există și înfiorări rele...