Nicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
Onorat de trecere. Dacă e să ne luăm după Nichita
aș parafraza astfel:
a venit, a venit toamna,
străpunge-mi inima cu ceva
poate chiar cu inima ta!
Mulțam!
Ioana Adina,
Commul tău face dovada faptului că nu am răscolit degeaba, peste ani, casa și amintirea bunicii. Mulțumesc pentru lectură atentă.
Pe textul:
„acul" de Nicolae Popa
Recomandat\"Mă gândesc că dacă ai fi fost lansată în vid
Nu te-ar fi împiedicat nimic...\"
Lăsăm la o parte legile fizicii - metafora contează!
E ceva care te poartă prin aer stîngînd \"tot puful norilor prin care treci...\" Ce mai, o nebunie! Mai ales că în final îi vine nu știu cum în inimă celui care a lansat-o!
Pe textul:
„Trecând prin..." de Alexandru Popa
De îmbunătățitÎn rest, ce să zic? am mîncat și eu într-o seară salam cu Gatman și Păduraru pe o bancă în parc și am băut vin roșu înjurînd polițiștii și securiștii.
Pe textul:
„Gatman" de Stroia Andrei
\"Te-aș lua cu mine, mi-ai spus, ți-aș arăta cum crește iarba în palmele orbilor, cum verdele devine ființă odată cu noi, dar ești atât de mică, te-aș coace pe vreascuri și te-aș roti pe degete ca pe-un inel găsit.\"
A, sunt întru totul de-acord cu Felix în privința finalului.
Pe textul:
„..." de Elena Marcu
Text dezarmant de simplu și convingător cu un final pe măsură:
\"am plâns când într-o toamnă ca asta
mi-a pus în palmă o castană și-a spus
că natura se închide în sânul ei
ca și fructele coapte în pumnul meu
am plâns și am aruncat-o în el
o vreme a avut o vânătaie pe frunte
între timp eu am devenit o femeie banală
și-mi traversez toamnele cu o dantelă neagră pe față
și o vânătaie în suflet\"
Nu știu dacă poza mai are de spus ceva în acest context.
Pe textul:
„Tatăl meu țiganul" de Ligia Pârvulescu
\"Din lemnul păcatului
Cruci dăltuite.
Popas de aripi frânte,
In zborul spre Înalturi.\"
\"Veninul răstâgnirii-
Golgota urcând.\"
\"Giulgi desfășurat-
Pe moarte călcând.\"
Pe textul:
„De Sfinte Sărbători" de Doina Wurm
De îmbunătățitlăsîndu-ne ÎN fotoliu și a adormind satisfăcuți. Mai grav e că îmi scapă umorul cînd e vorba de lipsa diacriticilor. Acestea chiar sunt obligatorii cînd e vorba de poezie.
Pe textul:
„pofta" de firan mihaela
De îmbunătățit\"Ne plimbăm pe o alee lăturalnică.
Nici nu credeam că și ea se mai fâstâcește.\"
\"îmi mai dăruiește câte o frunză proaspăt desprinsă de viață,\"
\"...acel colț de buze-rai.\"
Cred că ieșirea din \"Atelier\" și apariția pe prima pagină este inevitabilă.
Pe textul:
„cot la cot cu toamna" de firan mihaela
De îmbunătățitDeși confuzia dintre cine anume este împroșcată - „religia” sau „pielea”? - m-a făcut să mă clatin, reculul m-a ajutată să mă țin pe picioare! Un text impresionant. Genul acesta de „poezie scurtă” spune uneori mult mai multe despre calitățile unui poet decît textele de-o mie de semne. Voi tot trece pe aici!
Pe textul:
„trasoarele singurătății" de Vasile Munteanu
Amalia,
De fapt, cum ai și observat cu ochiul tău care vede tot ce mișcă în front-ul poetic, acest poem este chiar o elegie. Dar cine ar îndrăzni în ziua de azi să spună că scrie elegii?! Vai, ar risca să moară înțepat de spinul unui trandafir!
Cu palmele strîns lipite întru sănătatea ta – Nic.
Pe textul:
„palme lipite" de Nicolae Popa
RecomandatO toamnă cu zeci și sute de motive de inspirație!
Pe textul:
„palme lipite" de Nicolae Popa
RecomandatÎți mulțumesc pentru o lectură atît de atentă!
Pe textul:
„palme lipite" de Nicolae Popa
Recomandat\"doar de-la-sine-înțelesul continuă să facă prozeliți
în temporalitatea contaminată de familiaritatea relativului\"
ș.a.m.d.
Am impresia că autorii de poezie se mai hrănesc și cu neputința de a fi poeți! Asta le dă putere - neputința! În rest, oameni să fim, că, vorba vine, cuvinte mai găsim noi ca să ne înțelegem între oameni, nu?
Inspirație!
Pe textul:
„filosofia ultimului om" de Valeriu Sofronie
Flavius asta e!
Vom tot continua să tot urcăm pe Dealul cel mai mare
de la Bălănești - uite-te pe hară. e cea mai ridicată în ceruri înălțime a Republicii Moldova (după cum indică și \"Cubul de zahăr\") vizuavi de Ceahlău, pe care o văd și eu de la mama din ogradă, cotă patru sute și ceva de la nivelul Mătii ) Negre(...
Mulțam pentru puterea de evocare în sine!
Bunătate!
Pe textul:
„palme lipite" de Nicolae Popa
RecomandatCu prima ocazie, pentru acest prim semnal la acest prim text al meu dintr-un ciclu mai amplu (\"Hainele\") îți dau cămașa de pe mine. E în carouri - negru, mov și ceva sur - cu două buzinare la piept. Vorbesc serios: ți-o dau! E a ta!
Pe textul:
„palme lipite" de Nicolae Popa
RecomandatSe impune ceva și pe lîngă acest comentariu:
da, \"religia e un subiect (mult prea sensibil) și am avut o mică strângere de inimă\" cînd m-am apucat să comentez \"cele 10 porunci\" ale neîntrecutului Dan Norea!
Pe textul:
„Cele 10 porunci" de Dan Norea
\"gardurile casele scădeau cu tot cu cer câțiva centimetri
apoi veneau puhoaiele de sus
înecau totul o vreme vedeai vite pe acoperișuri și iarba uscată clădind înapoi fâneața\"
De fapt, ar trebui citat poemul în întregime.
Mda, \"copiii se jucau fericiți printre zdrențele primului curcubeu..\"
Ceea ce vreau să spun e că avem pe monitor un poem antologic. Adela, stea!
Pe textul:
„Răpciune" de Adela Setti
\"umbra mea e câmp multicolor\"
Te tot citesc și sper să pot formula gînduri mult mai precise despre poezia ta.
Pe textul:
„Pietre pe flori" de Radmila Popovici
Pe coridor două fete cu tatuaje pe ochi
pălăvrăgesc despre un negru
plin de praf
care le dă binețe în fiecare zi.
În rest, suflu poetic convingător.
Un sfîrșit de august cît mai bogat!
Pe textul:
„O țeavă spartă" de Irina Nechit
„astfel s-a rezolvat problema rădăcinilor putrede,
parcurile s-au asfaltat,
oricum nu-și mai dorește nimeni copii,”
„orașul nostru e tot mai frumos,
tirurile fac tot mai mult zgomot,
nimic nu e mai plăcut decât
să te plimbi cu asfaltul duduind sub picioare,”
„...m-apucă așa, uneori,
în mijlocul unei fraze banale,
niște contracții musculare rebele,
îmi torsionez gâtul,
cei care mă ascultă își închipuie
că vreau să-i bat și se retrag,”
Felicitări. Am de gînd să mai trec pe aici!
Pe textul:
„Noutati despre oras" de livia ciupav
