Poezie
trasoarele singurătății
(balistică)
1 min lectură·
Mediu
îmbrățișați
arătăm ca într-o horă a executaților
religia ne ciuruie pielea
parcă împroșcată dintr-un duh ghintuit
reculul ne mai ține în picioare
044.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 22
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 5
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “trasoarele singurătății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1742239/trasoarele-singuratatiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Lapropierea, dtragostea, aduse într-o atmosferă a execuției.
simt și puțin cinism, tonul grav ne aduce aminte că este posibil să fim la sfârșit de veac. mi-a plăcut foarte mult ultimul vers care îmi sună a împăiere.
foarte foarte bun textul. din păcate nu prea colindat. nu dezvolt. nu am nicio putere.
felicitări!
simt și puțin cinism, tonul grav ne aduce aminte că este posibil să fim la sfârșit de veac. mi-a plăcut foarte mult ultimul vers care îmi sună a împăiere.
foarte foarte bun textul. din păcate nu prea colindat. nu dezvolt. nu am nicio putere.
felicitări!
0
LPUn text foarte bun. Deși știu că nu asta contează cel mai mult pentru valoarea unui text, mi-ar fi plăcut să văd o steluță aici...
0
VMde aprecierea voastră.
cu mulțumiri,
cu mulțumiri,
0
Deși confuzia dintre cine anume este împroșcată - „religia” sau „pielea”? - m-a făcut să mă clatin, reculul m-a ajutată să mă țin pe picioare! Un text impresionant. Genul acesta de „poezie scurtă” spune uneori mult mai multe despre calitățile unui poet decît textele de-o mie de semne. Voi tot trece pe aici!