NPNicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
Buda, Chisinau
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
De ce pui totul sub semnul îndoielii, întrebîndu-te \"când vom avea și noi o adevărată industrie a poeziei\"? Industrie avem! Mai ales o industrie a poeziei!
Pe textul:
„ceva ce nu te obligă la nimic" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
ContextComplexitatea \"caracteristică unui spirit tânăr\" ține și de simplitatea caracteristrică necesității de a citi o poezie și de a lăsa un semn.
Mulțam!
Pe textul:
„ceva ce nu te obligă la nimic" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
Context\"aici mi-am stors cămașa de lumina zilei,
aici am văzut cum plonjează văzutul în nevăzut.\"
Mulțumesc pentru bună vedere!
aici am văzut cum plonjează văzutul în nevăzut.\"
Mulțumesc pentru bună vedere!
Pe textul:
„ceva ce nu te obligă la nimic" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
ContextRadun,
Acest gen de topire nu poate sa nu convinga!
Topitoria ta e definitivă: de la imagine la idee. E un poem care demonstrează că imaginea inițială, deosebit de acaparantă, poate regenera emoții. Însă așa cum emoțiile nu sunt suficiente în cazul interpretărilor, ba chiar(aflu de la o vreme) pot fi noceive, ale tale sunt și doviditoare de mesaj. Mesajul învelit \"în în foițe de staniol\" nu e mai puțin palpitant decît învelit în foiță de poem autentic!
Stea!
P.S.
\"vom tace privind\"
tace-ul de față mă face să mă scarpin la ceafa frunții din față. Altele n-am, firește! Vezi tu cum e cu rândul ăsta! Poate că-i f.b. și-atunci mă dau într-o parte!
și imagini, și
Acest gen de topire nu poate sa nu convinga!
Topitoria ta e definitivă: de la imagine la idee. E un poem care demonstrează că imaginea inițială, deosebit de acaparantă, poate regenera emoții. Însă așa cum emoțiile nu sunt suficiente în cazul interpretărilor, ba chiar(aflu de la o vreme) pot fi noceive, ale tale sunt și doviditoare de mesaj. Mesajul învelit \"în în foițe de staniol\" nu e mai puțin palpitant decît învelit în foiță de poem autentic!
Stea!
P.S.
\"vom tace privind\"
tace-ul de față mă face să mă scarpin la ceafa frunții din față. Altele n-am, firește! Vezi tu cum e cu rândul ăsta! Poate că-i f.b. și-atunci mă dau într-o parte!
și imagini, și
Pe textul:
„Inimi topite" de radun gabor
0 suflu
Contextîntr-o zi l-am smuls pur și simplu
nu a curs niciun sânge. nu nimic.
am așteptat. am așteptat.
nu a curs niciun sânge. nu nimic.
am așteptat. am așteptat.
Pe textul:
„dacă ai scrie acum un poem aș înnebuni" de ioana negoescu
0 suflu
ContextEla,
Relația poeziei cu poetul în general e cam dificilă. El o face, Ea nu se lasă făcută. Însă în cele din urmă anume autorul își dorește ca opera să iasă cumva la suprafață. Asta am și făcut! printre păianjeni! Am insistat!
O vară însorit-umbroasă în continuare!
Relația poeziei cu poetul în general e cam dificilă. El o face, Ea nu se lasă făcută. Însă în cele din urmă anume autorul își dorește ca opera să iasă cumva la suprafață. Asta am și făcut! printre păianjeni! Am insistat!
O vară însorit-umbroasă în continuare!
Pe textul:
„ceva ce nu te obligă la nimic" de Nicolae Popa
Recomandat0 suflu
ContextRegret,
cînmd citesc așa ceva mă las,
mai ales pe intervalul lecturii,
corigent la limba română:
\"de astăzi toate florile
au buzunare
și nimeni nu le va primii
cu ele goale.\"
De fapt, mă declar corigent și la literatura română!
cînmd citesc așa ceva mă las,
mai ales pe intervalul lecturii,
corigent la limba română:
\"de astăzi toate florile
au buzunare
și nimeni nu le va primii
cu ele goale.\"
De fapt, mă declar corigent și la literatura română!
Pe textul:
„antisuperman" de george vasilievici
0 suflu
ContextUneori și bucata de hîrtie își citește propriul text. Ba îl și privește în ochi pe cel care lasă pe hîrtie acest text. Așadar, îmi permit să spun ce-mi placi din ce pogoară asupra mea:
\"fiecare virgulă a întins povești\"
\"și maltratez și netezesc și sărut și închid ca pe-o otravă
această caligrafie colțuroasă mergând albastru
sub piele\"
\"dâra desculță a tălpilor tale cum taie
locul
unde se întâlnesc
nopțile rujului roșu prea roșu
tocurile clănțănind sans regrets
barba nerasă
dunga albă buzele
arcuind numele ca pe o portocală
grăbită\"
\"ca și cum ai scrie încet o scrisoare
ți-ar trebui o mașină de tuns iarba\"
Înțeleg, chiar și eu înțeleg că mi-a plăcut. Deși, plăcerea nu e un criteriu estetic, decît în măsura în care e un factor uman.
Alice,
Scrisul tău derutează purtînd cititorul pe un singur fir. Firul Aderianei!
Felicitări pentru faptul că ai de unde-l scoatecu firul.
\"fiecare virgulă a întins povești\"
\"și maltratez și netezesc și sărut și închid ca pe-o otravă
această caligrafie colțuroasă mergând albastru
sub piele\"
\"dâra desculță a tălpilor tale cum taie
locul
unde se întâlnesc
nopțile rujului roșu prea roșu
tocurile clănțănind sans regrets
barba nerasă
dunga albă buzele
arcuind numele ca pe o portocală
grăbită\"
\"ca și cum ai scrie încet o scrisoare
ți-ar trebui o mașină de tuns iarba\"
Înțeleg, chiar și eu înțeleg că mi-a plăcut. Deși, plăcerea nu e un criteriu estetic, decît în măsura în care e un factor uman.
Alice,
Scrisul tău derutează purtînd cititorul pe un singur fir. Firul Aderianei!
Felicitări pentru faptul că ai de unde-l scoatecu firul.
Pe textul:
„behind the name" de alice drogoreanu
0 suflu
Context\"cumpăr chibritul îl aprind dau foc apei
nimic\"
această descriere are un efect inflamabil și-mi pare că ceva mai jos era \"privește din josul APEI (sau mi s-a părut?)spre înaltul meu care nu se mai termină..\"unde .....\"numai gîndul e viu\". Ei bine, imaginea, inclusiv imaginea ideii, văzută din apă mi s-a părut extrem de atrăgătoare. Dar mai e și pasărea și pisica și... Nici o problemă, va sosi și ea. Atenție la apele Bosforului! Sper să nu fie în flăcări! Cel puțin nu înainte de meciul cu Germania!
Bătrîne, plăcerea lecturii, după cum bine știi, este indispensabilă de plăcerea de-a mai și trăi prin aluzii cît de cît șotioase efectul în sine al lecturii.
O înclinare din partea mea către zidurile Sfintei Sofia!
nimic\"
această descriere are un efect inflamabil și-mi pare că ceva mai jos era \"privește din josul APEI (sau mi s-a părut?)spre înaltul meu care nu se mai termină..\"unde .....\"numai gîndul e viu\". Ei bine, imaginea, inclusiv imaginea ideii, văzută din apă mi s-a părut extrem de atrăgătoare. Dar mai e și pasărea și pisica și... Nici o problemă, va sosi și ea. Atenție la apele Bosforului! Sper să nu fie în flăcări! Cel puțin nu înainte de meciul cu Germania!
Bătrîne, plăcerea lecturii, după cum bine știi, este indispensabilă de plăcerea de-a mai și trăi prin aluzii cît de cît șotioase efectul în sine al lecturii.
O înclinare din partea mea către zidurile Sfintei Sofia!
Pe textul:
„substantiv comun" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Contextpoemul se ține bine pe picioare aici, unde plastelina devine cu adevărat \"recif\".
\"Uneori am tendința de a merge zilnic la medic
Să discutăm despre stetoscoape, iubire și
Recordul mondial al pulsațiilor pe minut
Din orice poveste de amor
De fiecare dată mă așez cuminte pe scaun
Și în loc de ”33” spun numele tău
”E un steoretip!” exclamă doctorul
Tac, așa cum se tace în orice poveste de dragoste
Cu final nescris\"
Alberto, părerea mea cea mai sinceră-sinceră e că tu habar n-ai cît de bun-bun e scrisul tău pe-acolo pe unde scrii bine-bine!
Asta, așa, ca o moțiune simplă!
\"Uneori am tendința de a merge zilnic la medic
Să discutăm despre stetoscoape, iubire și
Recordul mondial al pulsațiilor pe minut
Din orice poveste de amor
De fiecare dată mă așez cuminte pe scaun
Și în loc de ”33” spun numele tău
”E un steoretip!” exclamă doctorul
Tac, așa cum se tace în orice poveste de dragoste
Cu final nescris\"
Alberto, părerea mea cea mai sinceră-sinceră e că tu habar n-ai cît de bun-bun e scrisul tău pe-acolo pe unde scrii bine-bine!
Asta, așa, ca o moțiune simplă!
Pe textul:
„Hell, one day i\'ll be back!" de Albert Cătănuș
0 suflu
ContextAm descoperit și acest poem... Ce să zic? Dacă n-ar exista o notă mult prea personală, care riscă să reducă torul la o simplă evocare jurnalieră, poemul chiar ar fi unul de durată, rămînînd în literatură. Ceea ce ar fi însemnat ca finalul să rămînă aici:
\"si că iți place iazul si ochii mei
verzi ca cercelul din cămasă,\"
\"si că iți place iazul si ochii mei
verzi ca cercelul din cămasă,\"
Pe textul:
„poezie 12" de Doina Postolachi
0 suflu
ContextBucuros să de găsesc aici! Nu știu dacă era neapărat nevoie să precizezi cui anume îi este dedicat poemul. Mi-i dor de poeziile tale de cîndva.
Uite unde îmi place cel mai mult imagistica discursului tău:
\"la fereastra pocăinței tale se ajunge prin pădure
(cărăruia isi ascunde picioarele lungi
si buruienoase sub fusta inflorată)\"
Voi mai trece pe aici. Sper să te găsesc.
Uite unde îmi place cel mai mult imagistica discursului tău:
\"la fereastra pocăinței tale se ajunge prin pădure
(cărăruia isi ascunde picioarele lungi
si buruienoase sub fusta inflorată)\"
Voi mai trece pe aici. Sper să te găsesc.
Pe textul:
„poezie 13" de Doina Postolachi
0 suflu
ContextDana,
O mărturisire. Aștept poemele tale aici și pentru că îmi dai șansa de a deschide cît mai larg geamul de la etajul cinci, îndepărtîndu-mi ochii de monitor și odihnindu-mi-i pe deasupra Chișinăului, inclusiv pe de-asupra clădirilor parlamentului și președinției, fără să mă desprind de ceea ce scrii. Pentru că vocea ta mă ajută să aflu ceea ce scrii. Este nemaipomenit ceea ce faci. Dincolo de riscul, riscul meu personal, de-a mă lăsa prea ușor cucerit de sinceritatea vocii. Oricum, pot reveni la poem și în varianta scrisă pe monitor. Sigur, ar fi multe de spus despre această combinație! Ceea ce contează e posibilitatea de-a mă lăsa atras, prăbușit, în Poem din ambele părți. Nu știu dacă ai fost apreciată, însteluțată cum ar veni, pentru această contribuție a ta pe site-ul nostru! Dacă da, cu atît mai bine! Las și eu o steluță! Sigur, ținînd cont și de densitatea din partea finală a acestui poem!
O mărturisire. Aștept poemele tale aici și pentru că îmi dai șansa de a deschide cît mai larg geamul de la etajul cinci, îndepărtîndu-mi ochii de monitor și odihnindu-mi-i pe deasupra Chișinăului, inclusiv pe de-asupra clădirilor parlamentului și președinției, fără să mă desprind de ceea ce scrii. Pentru că vocea ta mă ajută să aflu ceea ce scrii. Este nemaipomenit ceea ce faci. Dincolo de riscul, riscul meu personal, de-a mă lăsa prea ușor cucerit de sinceritatea vocii. Oricum, pot reveni la poem și în varianta scrisă pe monitor. Sigur, ar fi multe de spus despre această combinație! Ceea ce contează e posibilitatea de-a mă lăsa atras, prăbușit, în Poem din ambele părți. Nu știu dacă ai fost apreciată, însteluțată cum ar veni, pentru această contribuție a ta pe site-ul nostru! Dacă da, cu atît mai bine! Las și eu o steluță! Sigur, ținînd cont și de densitatea din partea finală a acestui poem!
Pe textul:
„o dată și jumătate ocolul pământului" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
ContextCitindu-va comentariile ma intreb daca nu ar fi fost mai bine sa nu fi scos \"poetul\" in titlu. Textul a fost conceput doar ca un fel al meu de/a intelege mai bine cum e povestea aia cu dublul. Că \"cineva imi chinuie carnea\" nu ma mai deranjeaza ca la inceputuri. Dar cum a inceput totul? Cam asta am insistat să-mi explic - adevărat prin mijloace poate prea poetizante. Cel care suporta consecințele acestei dedublări e omul care depinde traiește realmente in carnea trupului, ci nu poetul. Acesta e un fraier in definitiv. El mai are și perspectivele altor spații...
Va multumesc pentru participare la acest, hai să-i zic, spectacol!
Va multumesc pentru participare la acest, hai să-i zic, spectacol!
Pe textul:
„poetul N.P." de Nicolae Popa
0 suflu
ContextVictor,
Raspunsul tau la commul meu m-a contrariat un pic. Personal cred că lecția postmodernisă, ca să insist pe formula ta, au pierdut-o deja chiar și cei care au tot impus-o. Ce-i drept, cu o întîrziere de decenii grele de literatură de la ora la care a fost inițiată de cele mai importante literaturi ale lumii. Plăcerea lecturării acestui poem al tău nu ține de puterea de sugestie a respectivului -ism. Puterea îngemănării de cuvinte-sintagme-versuri-imagini contează! Adevărat, anunțarea anului scrierii poemului mă face, ca cititor, să forțez o anume contextualizare. Și asta mă cam debusolează. În loc să-mi dea vreun reper, nu? Poemul în cauză e dincolo de zidurile labirinturilor ism-atice, fapt care îl face și mai viu! Oricum eu n-aș insista în privința precizării datelor calendaristice, lăsînd textul să se afirme doar din perspectiva acestui prezent constant al lecturii.
Raspunsul tau la commul meu m-a contrariat un pic. Personal cred că lecția postmodernisă, ca să insist pe formula ta, au pierdut-o deja chiar și cei care au tot impus-o. Ce-i drept, cu o întîrziere de decenii grele de literatură de la ora la care a fost inițiată de cele mai importante literaturi ale lumii. Plăcerea lecturării acestui poem al tău nu ține de puterea de sugestie a respectivului -ism. Puterea îngemănării de cuvinte-sintagme-versuri-imagini contează! Adevărat, anunțarea anului scrierii poemului mă face, ca cititor, să forțez o anume contextualizare. Și asta mă cam debusolează. În loc să-mi dea vreun reper, nu? Poemul în cauză e dincolo de zidurile labirinturilor ism-atice, fapt care îl face și mai viu! Oricum eu n-aș insista în privința precizării datelor calendaristice, lăsînd textul să se afirme doar din perspectiva acestui prezent constant al lecturii.
Pe textul:
„Nu deschid ușa" de Victor Țarină
0 suflu
ContextVictor,
Cu un asemenea final de poem faci să vibreze și cele mai somnoroase zone ale trupurilor moleșite de căldura lui iunie.
\"Hai să ne mai iubim o dată în iarba
De pe dealul unde lent inaintează
Cimitirul\"
Superb! Și completează tabloul atît de bizar din aceste rînduri:
\"Și dimineața pleacă lăsând candelabrul
Îmbrăcat în chiciură și mobila, covorul
Înzăpezite, trupurile noastre înghețate
Cu pahare de vin roșu în mână\"
Citit-am cu o plăcere mereu crescîndă!
Cu un asemenea final de poem faci să vibreze și cele mai somnoroase zone ale trupurilor moleșite de căldura lui iunie.
\"Hai să ne mai iubim o dată în iarba
De pe dealul unde lent inaintează
Cimitirul\"
Superb! Și completează tabloul atît de bizar din aceste rînduri:
\"Și dimineața pleacă lăsând candelabrul
Îmbrăcat în chiciură și mobila, covorul
Înzăpezite, trupurile noastre înghețate
Cu pahare de vin roșu în mână\"
Citit-am cu o plăcere mereu crescîndă!
Pe textul:
„Nu deschid ușa" de Victor Țarină
0 suflu
ContextSilvia,
Cred că ultimul vers ar suna mult mai bine așa:
\"despre lumină!\"
Cred că ultimul vers ar suna mult mai bine așa:
\"despre lumină!\"
Pe textul:
„de rău despre mine" de silvia caloianu
0 suflu
ContextCe să zic? După ce am citit cu atenție toate comentariile, parcă nu-mi mai e chiar așa de frică de \"lemnul pus la putrezire\". Nici nu știi pe ce cărări te poate prinde într-o bună zi eternitatea de-un picior(de vers?)tîrîndu-te, cel puțin cîțiva metri, după ea. Ce bucurie să mă simt permanent printre voi!
Pe textul:
„la mari depărtări" de Nicolae Popa
0 suflu
Context