behind the name

Uneori și bucata de hîrtie își citește propriul text. Ba îl și privește în ochi pe cel care lasă pe hîrtie acest text. Așadar, îmi permit să spun ce-mi placi din ce pogoară asupra mea:

\"fiecare virgulă a întins povești\"

\"și maltratez și netezesc și sărut și închid ca pe-o otravă
această caligrafie colțuroasă mergând albastru
sub piele\"

\"dâra desculță a tălpilor tale cum taie
locul
unde se întâlnesc
nopțile rujului roșu prea roșu
tocurile clănțănind sans regrets
barba nerasă
dunga albă buzele
arcuind numele ca pe o portocală
grăbită\"

\"ca și cum ai scrie încet o scrisoare

ți-ar trebui o mașină de tuns iarba\"

Înțeleg, chiar și eu înțeleg că mi-a plăcut. Deși, plăcerea nu e un criteriu estetic, decît în măsura în care e un factor uman.

Alice,
Scrisul tău derutează purtînd cititorul pe un singur fir. Firul Aderianei!
Felicitări pentru faptul că ai de unde-l scoatecu firul.

firul ariadnei a fost la început ghem
apoi a ajuns mijloc
și în cele din urmă simbol

știi ce mi-a plăcut mie? asta :Înțeleg, chiar și eu înțeleg că mi-a plăcut

iaca vin oleacă pe la tine Alice...

și cum vin așa plec. că n-am nica de zis. că așa-s poemele tale. le citești, te înclini și pleci mai departe cu mirozna lor stăruind în nări :)


prietenos,
un bard pletos.

mirozna - uite un cuvânt fantastic
plin
mulțumesc


PS.bardule am de vorbit cu tine, caută-mă tu, eu n-am cum