Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

la mari depărtări

lui Leonard Tuchilatu, in memoriam

1 min lectură·
Mediu
sunt speriat de putrezirea lemnului. Dar mai ales de bolovanii
căzuți peste lemnul pus la putrezire. O țigară?
nu, mulțumesc. Nici fumul nu m-ar putea liniști.
dimpotrivă: țigara avînd două capete, m-aș îngrozi să o văd
cum se trece ea la un capăt, eu – la istălalt capăt.
e frig pe sub vișini răscopți. Frig și oase în iarbă. Și sîmburi.
se aud orchestranții clănțănind din dinți în pauza dintre
un marș funerar și altul. La mari depărtări scîrțîie
alte sisteme solare.
să mergem acasă. Hai odată acasă!
în jur eternitatea prinde șoareci.
0125.833
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
93
Citire
1 min
Versuri
11
Actualizat

Cum sa citezi

Nicolae Popa. “la mari depărtări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-popa/poezie/1788135/la-mari-departari

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Putregai, frig, țigări și marșuri funerare. Imagini puternice pe care le-ai exploatat estetic și cu deosebit talent.
Și finalul, care vine ca bomboana pe colivă, antologic.
Iată câteva motive pentru care am pus semn acestei poezii.
Poate ar fi mers alt termen în locul \"orchestranților\", ceva mai apropiat de fenomen.
Citit, plăcut tare.
al 12-lea cititor,
anton
0
@dan-herciuHherciu
Am citit textul de câteva ori iar senzația lăsată e mereu mai puternică...imaginea cu țigara din prima strofă este deosebită atât prin forma în care este redată cât și prin mesajul transmis, pentru ca în a doua strofă să se audă cum \"scîrțîie alte sisteme solare\".
este un poem ireproșabil, de nota 10!
cu prietenie
dan h.
p.s. o singură \"cârcoteală\" , dacă-mi permiteți, și anume folosirea expresie \"putrezirea lemnului\" din prima strofă este cumva repetată în strofa doi de \"vișine putrede\" ( cred că \"putred\" se poate înlocui în una din strofe )
0
@dan-herciuHherciu
..în grabă am uitat să subliniez versul de final care este excepțional :\"în jur eternitatea prinde șoareci.\" și care închide perfect poemul .


0
Distincție acordată
@aida-hancerAHAida Hancer
fiindca am degand sa fac o treaba serioasa,
va trebui sa enumar ceea ce mie
mi se pare valoros
1.e un poem despre moarte, desigur, deloc subiectivizat.ba din contra
tonul ramane detasat, al unui narator care stie sa nu proiecteze imaginea sa
peste imaginea lucrurilor narate
2.am remarcat un regionalism, si cred ca trebuie lasa acolo
fiindca poemul nu reprezinta in acelasi timp
poetul si limba
cat despre imagini
din cati poeti au scris despre tigari
nici unul nu s-a gandit la dubla deschidere, la doua sensuri ale vietii strans legate de imaginea tigarii
insertia unui monolog confera oralitate
si viata poemului
care daca ar fi ramas numai descriere
n-ar fi fost atat de convingator
e-un fel de a capta atentia exact asa cum intr/un discurs
exista formulele de mijloc
las un semn pe acest poem
care se justifica nu numai prin sine insusi
dar si prin cele dinaintea lui
si cele ce-i vor urma
felicitari Nicolae Popa :)
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
O eternitate falsă este o capcană în care cad șoarecii avortonilor, iar fizionomia capătă fizionomia viciului, ca un frig cuibărit în oase.
0
@gabi-marinGMGabi Marin
Toți suntem speriați de “putrezirea lemnului dar mai ales de bolovanii căzuți peste lemnul pus la putrezire”, de “vișinii răscopți” de “frigul și oasele din iarbă” de orchestranții “clănțănind din dinți în pauza dintre un marș funerar și altul”, de eternitatea care în loc să aibă grijă de noi “prinde șoareci”de neliniști și cumplite spaime. Dar spune-mi te rog Nic unde, unde este “acasă” ? Există vreun loc fără intrebări și temeri pe undeva prin apropiere sau chiar “la mari depărtări” acolo unde “scârțâie alte sisteme solare”? Mulțumesc pentru această poezie incredibilă.
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
excelenta capacitatea de sugestie, putrezirea, bolovanii, fumul, frigul, omul si focul la cele doua capete al unui interval ce se consuma. placut.
0
ICindra constantin
imi place pendularea aceasta echilibrata, insesizabila aproape intre cele doua lumi: a ta, proprie, si cea exterioara, a orchestrantilor, a marsurilor funerare
un discurs calm, trist, fara excese
retin:
sunt speriat de putrezirea lemnului
țigara avînd două capete, m-aș îngrozi să o văd
cum se trece ea la un capăt, eu – la istălalt capăt.
La mari depărtări scîrțîie
alte sisteme solare.
în jur eternitatea prinde șoareci.


0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Nicolae,
remarc si eu textul. imagini, idei, mesaj etc. nu e rau... atentie la nuantele constructiei....

ex: sunt speriat de putrezirea lemnului. Dar mai ales de bolovanii
căzuți peste lemnul pus la putrezire.
/ putrezirea lemnului....si ....peste lemnul pus la putrezire????!!!!!

cu prietenie,
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
Ce să zic? După ce am citit cu atenție toate comentariile, parcă nu-mi mai e chiar așa de frică de \"lemnul pus la putrezire\". Nici nu știi pe ce cărări te poate prinde într-o bună zi eternitatea de-un picior(de vers?)tîrîndu-te, cel puțin cîțiva metri, după ea. Ce bucurie să mă simt permanent printre voi!
0
LMLee Miller
in legatura cu ultimul Dvs vers am o mare nelamurire:

Acei soareci sunt cumva si ei eterni pt a se atasa de nemarginit?

in caz contrar, e vorba de o falsa eternitate...
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa
în jur eternitatea prinde șoareci.

0