Nicolae Diaconescu

Am reținut:

"sunt o femeie
cu probleme nocturne
pur hormonale
învățând să moară conștient în albul
nopților de insomnie"

Nu dispera, dacă-i numa' atâta, se poate rezolva urgent, cu o condiție, să n-ai pretenții elitiste! Sunt disponibil la orice oră din zi și noapte.
Era să uit:

Ca și tine am "nevoie vitală de dragoste personalizată....
sunt...
dar a câtor nu sunt?!
vezi bine
n-a mai rămas nicio porțiune...
nici măcar pentru mine"

O proză plicticoasă de la început până la sfârșit. Cu un titlu simbolic te aștepți să găsești ceva pe măsură, când colo, o radiografie a unei stări de lehamite, care nu stârnește interesul. Textul s-ar preta mai bine pentru o conferință despre...dar există riscul ca auditorul să adoarmă ascultându-te. Te pierzi în atâtea amănunte că am simțit nevoia să citesc pe sărite. Recomandare? Scrie un reportaj, sunt curios, tot așa neatractiv ar fi?!

Chiar te-ai îndrăgostit? Dacă da, lasă războiul deoparte, sună fals. Intram în gaură de vierme e respingător. De acord, după o dragoste năbădăioasă, pacea înseamnă moartea iubirii. Și îți pui întrebarea, cum vrei să ne luptăm, în săbii să ne tăiem, sau, adaug eu, în ciorapi să ne mirosim?
Război mare, nu glumă!

Recenzie provocatoare! O să caut cartea. Oare o voi citi, la fel de interesat, ca pe textul de mai sus?
"Când tăcem, suntem dezagreabili, spuse Edgar, când vorbim, devenim ridicoli".

Forța metaforei se diluează prin reluare. Este un text scris cu talent, l-aș fi vrut mai concentrat. Dacă poți, recitește-l peste două-trei luni, nu este exclus să-l mai modifici.

Îndrăgostește-te și-o să gândești altfel. Iubirea este un remediu la resemnare.

În creație nu e nevoie de mască. Sinceritatea este o condiție esențială pentru o operă valoroasă, ceva durabil. Arată-te așa cum ești și vei avea numai de câștigat!
Revenind la text, aliniatul cu omizile îmi pare forțat și nu l-am perceput ca pe un preambul necesar pentru considerațiile pe care le-ai făcut în continuare.
"Și dacă ne-am purta natural, fără constrîngeri cărora trebuie să le facem față, fără teama că nu corespundem așteptărilor, dacă am avea acest mecanism al naturaleții masca ar muri."
Chiar și eu, deși cred despre mine că reprezint sinceritatea absolută, am folosit un dublu limbaj, în viața de toate zilele și chiar în creație, în pamfletul "Tainica mea iubire", scos de pe acest site la șase ore după ce l-am publicat, sub pretextul "refuzat pentru corectură".
Dacă vrei să câștigi "prietenia" cuiva, spune-i că e deștept,(deșteaptă), frumos, frumoasă, că e un talent ieșit din comun și fără el, ea, viața nu mai are sens. Dacă spui adevărul, oricărei persoane care are drept de decizie, nu contează în ce domeniu, devii (cu-n i sau cu doi de i?) indezirabil. Așa că, trăim într-o lume a măștilor. Este un mod de a ne proteja și prin urmare, cel puțin în unele împrejurări, masca e benefică.
Textul merită să mai fie lucrat, chiar și la titlu poți să mai umbli.

Textul, deși creație literară, are corespondent în realitate.

Există o încărcătură nostalgică în textul de față. M-am oprit pentru a mă întreba ca și tine: "ce anume te face să simți, cînd simți?". Mă mai gândesc.

"finalitatea, în orice călătorie, este reîntoarcerea." Pentru această credință am vrut să-ți las un semn!

N-am auzit până acum de Ileana Lucia Floran deși a publicat zece volume de poezie, proză scurtă, roman! E regretabil că ne-a părăsit la o vârstă mult prea tânără. Remarc din interviul pe care l-a dat cândva: "nu mă consider o personalitate ci doar o persoană care și-a luat în serios pasiunea și, poate, talentul."
De ce m-am oprit la acest citat? Pentucă, sutele de persoane geniale de pe acest site, când le faci o observație critică, au o reacție de neînțeles. Una vrea să se sinucidă, alta spune că i s-a greșit pagina, o altă persoană, de data asta un el, bine cotat, numai steluțe primește la tot ce publică, dacă a fost puțin ironizat, șterge textul! Până și Dodo, pe care îl apreciam ca pe un scriitor talentat, n-a suportat observațiile mele și a șters textul! Ileana Lucia Floran, să-i fie țărâna ușoară, își exprima îndoiala, "poate talentul". Ce ne facem cu aceia care dacă au primit niște steluțe sau au publicat câteva volume nu acceptă în dialog decât laude?

Un excurs subordonat cuvintelor!Este inteligent demersul care pune în valoare sonoritatea, semnificația, intersectarea sensului cuvintelor. Dar unde este imaginea poetică dincolo de "concretețea" cuvintelor? Nu sunt implicate imaginația, spiritul, sensibilitatea poetică. Dincolo de salba de metafore căutate, nefirești, nu se discerne o stare de visare, de empatie sensibilă între autor și cititor. Nu este suficient să construiești, arta presupune rezonanța unui mesaj inexprimabil prin vocabularul contabilizat în dicționare. Sinceritatea artistică nu îți este străină, las-o să se manifeste.
P.S.
Chiar și titlul mi se pare prea căutat.

Ca om ce m-am ocupat de stupi de când eram copil, inclusiv ani de zile în pastoral, textul pare scris din exterior, fără o implicare a copilului Ionuț. Ar mai trebui ceva, poate revin!
Mă gândesc la o replică, am o groază de întâmplări cu albine.

Textul m-a captivat, am empatizat cu eroina, un personaj foarte complex pe care l-am îndrăgit, pentru cum gândește, cum acționează, ce mai, un om pe care să-l pui la rană.

Acum te-am descoperit. Am citit mai multe din textele tale și în fiecare din ele m-ai surprins, inclusiv în Colind care are puțini cititori. De ce ATRAG creațiile tale? Fiindcă ești sinceră! Aceasta e una din condițiile esențiale pentru un creator. M-am simțit așa de bine în camera cu îngeri! Parcă eram la mine acasă, în Vulturești, Muscel. În copilărie totul pare luminos deși nedreptatea lovește la tot pasul. Nu știu dacă profesezi meseria pentru care te-ai pregătit, probabil că nu,n-ai fi avut voie să postezi pe un site literar cu numele real!
În concluzie, dacă ai fi fost avocată, te-aș fi ales să mă aperi în lungile mele procese, fiindcă nu te-aș fi crezut în stare să trădezi! Vezi cât de convingătoare ești prin ceea ce ai scris?

Nu poți desface binele de rău! De acord, fă binele și nu aștepta recunoștință, de cele mai multe ori ești răsplătit cu rău.
La vârsta noastră dragostea poate fi un păcat! Măreția piscului e dată de un hău! Chestia cu cercul e improbabilă, cercul poate fi înscris într-un pătrat. Duplicitatea este înscrisă în ființa noastră,lauzi pe cineva și de fapt îți bați joc de persoana respectivă, pentru amuzament, textele care pot fi citite în dublu registru sunt foarte plăcute, aici nu e cazul.
Curat murdar! vorba unui personaj celebru pe care am uitat cum îl cheamă.
Și tot un personaj glăsuia, ne naștem spre a muri și murim spre a ne naște.
Cum s-ar spune trecem prin viață mai mult triști "dar azi sunt fericit
Ca pruncul unei veșnice Marii." Care este cea mai frumoasă perioadă din viață? Copilăria! Dacă reușim, din când în când, să mai fim copii, redescoperim paradisul.
Afară plouă liniștit
Și n-am ce face-n casă
Eu doar pe câmp par chinuit
Că nu mai scriu la masă

În concluzie, textul l-am citit cu ușurință și m-a binedispus. Spor la treabă în continuare.

Ia te uită ce-ntâmplare, domnul Rodean, o salutare! Să-mi fi pus niște piper, zău, zburam până la cer! Onorat de prezența unui epigramist în formă la orice oră din zi și noapte, în pagina mea. Un pic de ironie face mai savuros dialogul nostru. Orice nevastă ar fi spus:
„Vezi-ți moșule de treabă, că ești penibil, te faci de râs!” Și ce dacă? Păi nu se știe că la bătrânețe dai în mintea copiilor? și eu visez ca în copilărie. Eram în clasa a șasea și mama m-a rugat să meditez la matematică, evident, gratuit, pe cele două fetițe gemene ale primarului care ne băgase la chiaburi. Mergeam cu mare bucurie, îmi plăcea de primăriță, și culmea, atunci am avut primul meu vis erotic, doamne ce mi-a mai plăcut! Oricum, cu nevasta n-aș fi discutat chestiunea, ci doar dacă textul ar avea vreo valoare literară. Cum s-ar spune m-am îndepărtat de la subiect, nu mă mai interesa cine mi-a inspirat efuziunea lirică, voiam să știu dacă "poezeaua" e de aruncat sau nu la coș. Tocmai de aceea îi mulțumesc încă odată doamnei Daniela Luminița T.
În ceea ce privește sensibilitatea mea, n-am ce face, mă extaziez în fața frumosului! Ce poate fi interesant când începe o furtună? În copilărie alergam în podul casei ca să văd de acolo, ploaia, fulgerele, trăsnetul! Obiceiul mi l-am păstrat și azi, dacă mă nimeresc acasă, cum începe ploaia, o iau la fugă pe scări în sus până la mansardă ca să am panorama fenomenului.
Dacă o să am timp și inspirașie o să scriu ceva cu privire la sensibilitatea mea, am perceput referirea c-o ușoară tentă ironică.

Una din fricile mele-teama de penibil!
Uneori, chiar și la vârsta pe care o am, trăiesc efuziuni lirice. Cum s-ar spune istoria mai citează cazuri, vezi George Călinescu în "Enigma Otiliei" sau Cioran îndrăgostit la bătrânețe. Eu admir frumosul, fie că este plantă, animal sau femeie. Chiar ieri, era ora 20 și jumătate, singur în vie, pe tot cuprinsul din jur, băgam lăstarii printre sârme. Ce mă determina să fac asta? Frumosul! Un vecin care a trecut cu mașina prin zona unde lucram, la intervale mari de timp, văzând că mașina mea nu a fost mișcată din loc nici la acea oră târzie, îngrijorat a coborât și a început să strige:
-Nene Niculeee...M-am speriat, cine să mă caute în pustietate? Totuși am răspuns:
-Daaa!
-Am vrut să știu că sunteți bine, că nu s-a întâmplat nimic rău. Doar atâta!
Am rămas în continuare printre rândurile de vie cu gândurile mele până la ora 21 și un sfert.
Astfel de clipe, de admirație, de plăcere, le-am trăit acum câteva zile în fața splendorii din iarbă, un lan imens de maci. Probabil că grâul n-a fost ierbicidat, probabil că...Minute în șir am admirat frumosul. Am vrut ca acest frumos să-l împărtășesc cuiva și gândul a zburat la doamna care îmi zâmbește binevoitoare de câte ori mă vede. M-am oprit unde își face serviciul și i-am spus:
-Ți-am scris o poezie!
-Unde e, dați-mi-o!
-Nu am pus-o pe hârtie, e doar în mintea mea!
-Aaa! Când mi-o aduceți?
-Ți-aș fi spus-o acum, dar e prea mare aglomerație!
Mi-am văzut de drum, de treabă și noaptea, când m-am trezit am trecut gândurile de mai sus pe hârtie. Ce să fac, ce să fac, aveam nevoie de un dialog, oare nu sunt penibil cu acele cuvinte, chiar și cu titlul? Aș fi putut s-o întreb pe soție, dar oare nu s-ar întrista? Același gând a zburat la doamna Daniela Luminița T. "Ea e soluția, e născută ca și mine în 13 august, e foarte inteligentă și sper să nu se supere dacă îi dedic textul". Raționamentul a funcționat, am primit o confirmarre, titlul se justifică. Mi-a fost foarte frică să deschid calculatorul, tot din teama de penibil. Îți mulțumesc Luminița pentru intuiția ta chiar dacă ai rămas stupefiată.

pasărea își deschide aripile
după priviri îndelungate
către toate vârfurile crucii pământului

uneori îmi aduc aminte că am glas
și umplu copacii cu mine

apoi dorm tac și iar zbor

O formă condensată cu multiple semnificații. Pe un fundal tragic viața învinge, e chiar o notă optimistă, îmi aduc aminte că am glas și umplu copacii cu mine, apoi dorm, tac și iar zbor.

Deși nu pot să-mi închipui pe cineva care fertilizează astfel pământul, decât dacă îi lipsesc țiglele de pe casă,întâmplarea e credibilă,autentică,hazoasă. Mai rar ca două femei să întâlnească un asemenea noroc, mai ales că erau și urâte.