Calea inocenței mele

Ce este viața aceasta, dragostea mea, decât o mare vânare de vânt? poate dumnezeu este un fel de alizeu blând, nu, dumnezeu nu este blând, el a ucis bebeluși și copiii din Egipt și apoi marea, cu un cuțit, unde au murit carele oamenilor Atâtea care închise de mare, și atât dor de soare... oamenii sunt frumoși, cele mai duioase lacrimi le are Iisus Egiptul este un fel de Constantin Brâncoveanu care nu și-a ucis niciodată copiii cinci și care și-a făcut cruce cu limba, în schimb, eu nu știu de blesteme cu șerpi și de plagă și nu înțeleg nimic. *** războaiele venite din cer sunt probabil un fel de punte de aur, în care mor uneori zeii și oamenii, și în care se naște lumea, frumos, dragostea... făcută pe plânsul lor. apa mea este bună și vărsarea de sânge nu o pricep. dacă aș ajunge în cer, aș împrăștia petalele, nu tradafirii *** eu judec pentru că am văzut și mintea mea nu pricepe. sângele meu este alb și îndepărtat sunt un fel de femeie de Samar, și nu știu nimic. nici despre Iisus cel prea blând, nici despre ceilalți bebeluși care au murit la nașterea Lui. cu sabia. nici despre regele arab, nu știu, nici despre cel persan și... egiptean care L-au salvat, speriindu-i Maica de furia celor care veneau. ei erau frumoși ca soarele și au bătut cale lungă, conduși de stele. Îmi imaginez doar că Fecioara a ajuns în Egipt adusă de un Prinț Egiptean și de steaua lui. de ce au murit, Doamne, copiii Egiptului? *** Sunt tot felul de stele pe cer și niciuna nu este înghițită de marea roșie, cum au fost carele... plâng acum pentru Roma pentru că Roma nu mai are zei și că ei stau încă toți strânși unul în altul undeva în trecut. pe cer este carul mare și stelele lui le păzesc pe celelalte, ale carului mic. *** nu, nu îl iubesc pe Brâncoveanu, sunt mamă, n-am înțeles. Hristos mă poate judeca aspru, deși El este blând, dar mie mi-ar părea, Doamne, prea rău, dacă Tu nu m-ai înțelege. nu, nu judec prea aspru, ci plâng și cu bebelușii uciși de Irod. și cu aceia plâng eu. de ce nu i-a păzit nimeni, și de ce nu? Dumnezeu este în cer, și el le știe pe toate. iar eu țin în brațe o floare plină cu țepi și cu trandafiri. cu ea îmi strig disperarea. sunt o samariteancă din Samarul cel bun și apa mea este foarte curată.