Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
@iulia-elize
Jurnal

Calea inocenței mele

cu unele considerente personale

3 min lectură·
Mediu
Ce este viața aceasta, dragostea mea, decât o mare vânare de vânt? poate dumnezeu este un fel de alizeu blând, nu, dumnezeu nu este blând, el a ucis bebeluși și copiii din Egipt și apoi marea, cu un cuțit, unde au murit carele oamenilor Atâtea care închise de mare, și atât dor de soare... oamenii sunt frumoși, cele mai duioase lacrimi le are Iisus Egiptul este un fel de Constantin Brâncoveanu care nu și-a ucis niciodată copiii cinci și care și-a făcut cruce cu limba, în schimb, eu nu știu de blesteme cu șerpi și de plagă și nu înțeleg nimic. *** războaiele venite din cer sunt probabil un fel de punte de aur, în care mor uneori zeii și oamenii, și în care se naște lumea, frumos, dragostea... făcută pe plânsul lor. apa mea este bună și vărsarea de sânge nu o pricep. dacă aș ajunge în cer, aș împrăștia petalele, nu tradafirii *** eu judec pentru că am văzut și mintea mea nu pricepe. sângele meu este alb și îndepărtat sunt un fel de femeie de Samar, și nu știu nimic. nici despre Iisus cel prea blând, nici despre ceilalți bebeluși care au murit la nașterea Lui. cu sabia. nici despre regele arab, nu știu, nici despre cel persan și... egiptean care L-au salvat, speriindu-i Maica de furia celor care veneau. ei erau frumoși ca soarele și au bătut cale lungă, conduși de stele. Îmi imaginez doar că Fecioara a ajuns în Egipt adusă de un Prinț Egiptean și de steaua lui. de ce au murit, Doamne, copiii Egiptului? *** Sunt tot felul de stele pe cer și niciuna nu este înghițită de marea roșie, cum au fost carele... plâng acum pentru Roma pentru că Roma nu mai are zei și că ei stau încă toți strânși unul în altul undeva în trecut. pe cer este carul mare și stelele lui le păzesc pe celelalte, ale carului mic. *** nu, nu îl iubesc pe Brâncoveanu, sunt mamă, n-am înțeles. Hristos mă poate judeca aspru, deși El este blând, dar mie mi-ar părea, Doamne, prea rău, dacă Tu nu m-ai înțelege. nu, nu judec prea aspru, ci plâng și cu bebelușii uciși de Irod. și cu aceia plâng eu. de ce nu i-a păzit nimeni, și de ce nu? Dumnezeu este în cer, și el le știe pe toate. iar eu țin în brațe o floare plină cu țepi și cu trandafiri. cu ea îmi strig disperarea. sunt o samariteancă din Samarul cel bun și apa mea este foarte curată.
043380
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
421
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Calea inocenței mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14113620/calea-inocentei-mele

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu✓
În ’’viață’’ uneori ’’vânăm vânt’’ și culegem furtună, alteori căutăm succesele și ne izbesc traumatizant insuccesele, căutăm plăceri energizante și ne ciocnesc indispozițiile acutizând spleenul, iar dacă ’’Dumnezeu’’ ne-ar privilegia față de alte specii extraterestre, ’’disperarea’’, deznădejdea, suferința și depresia nu ar exista și în locul lor am fi inoculați cu fericire, sănătate și bună-dispoziție perpetue.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize✓
Mulțumesc, Răzvan, pentru semn. Câteodată încerci să spui ceva, de fapt când cineva așază o idee, poate pe undeva se și întâmplă, oricât de absurdă (chiar) poate fi.

De pildă, de ce iarba, dacă mi-o imaginez eu portocalie, ea poate exista prin vreun univers chiar așa, pentru simplul fapt că e posibil ca pe undeva orice aserțiune să se înscrie cu certitudine, desigur, indiferent de ce zicem noi, ci prin prisma cuanticelor universuri multiple, care tind spre infinit, ca număr. și ca diversitate. ete na, că am făcut și puțin fizică cuantică!

și asta din cauza diversității inimaginabile, pe care nici măcar nu o putem cuprinde cu mintea.

Răzvan, mulțumesc încă o dată pentru o idee... portocalie :)
0
@nicolae-diaconescuND
Nicolae Diaconescu✓
Forța metaforei se diluează prin reluare. Este un text scris cu talent, l-aș fi vrut mai concentrat. Dacă poți, recitește-l peste două-trei luni, nu este exclus să-l mai modifici.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize✓
da, o să încerc. acum îmi vine greu să reiau textul, e un fel de manifest de stare, probabil o să îl rescriu, dacă este să reiau percepția Samaritencei, felul cum vede femeia din Samar unele aserțiuni, de care e vorba mai sus. personal, înțeleg femeia din Samar, și cum ar privi ea, poate pentru că de fiecare dată violența nu are niciun sens...
0