Resemnare

1 min lectură·5 octombrie 2017

Mediu

de fapt

nu știu ce caut

ce mai caut

la anii mei n-ar mai trebui să caut nimic

de-a lungul vieții am strâns tot felul de lucruri

nu mai am loc

debaraua mea e plină de cutii sigilate și de schelete

nici nu-ți închipui cum e să trăiești într-un asemenea cimitir

clandestin

să ștergi cel puțin o dată pe an

praful așezat peste oase

să dai acatiste în fiecare duminică

și pomeni

să păstrezi o relație cordială cu morții

nu mai umblu după nimic

n-am ce să mai caut

zău

am găsit tot ce mi-am dorit

nimic n-a meritat și nu merită atâta efort

uneori aceste lucruri vin și singure

noi însă ne grăbim întotdeauna prea mult

încercăm s-o luăm înaintea timpului

îmi ajunge

nu-mi mai doresc decât să rămân singur

în locul acesta năpădit de tristețe

în care Eclesiastul

se desparte de Freud…

012.392

Aurel A. Conțu. “Resemnare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-a-contu/poezie/14114299/resemnare

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Îndrăgostește-te și-o să gândești altfel. Iubirea este un remediu la resemnare.