Poezie
imperativ catifelat
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
lasă ferestrele deschise
să aud cum ploaia
intră din ierburi
în spasmele noastre comune
ia galbenul și orizontul
umbra gesturilor tale
acuarela adolescentului
tapetează golul
să-mi țină privirea
fie și pentru o secundă
necăzută
uită-ți numele
toate drumurile prin pustie
durerea de glezne și foamea-ți de pământuri
spune-mi cât este de la mine până la tine...
cam cât de la tine până la mine...
câți s-au încumetat să-și măsoare distanțele
ce-au făcut după...
împinge nerăbdarea din vârful crengilor
în silabe albastru-spre-cer
dezbracă-te
ia-ți goliciunea în mână
023.091
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “imperativ catifelat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14107094/imperativ-catifelatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTEste un text simplu de tot, mai exact o invitație "catifelată" la Iubire(a frumoasă). Nu este o contradicție propriu-zisă între și între, pt că Dumneaei implică ambele dimensiuni (aproape) deopotrivă: trupul nu murdărește neapărat sau nu murdărește întotdeauna (și, oricum, el este un eventual candidat la spiritualizare). "Goliciunea" evocă ipostaza ființei dincolo de orice mască!!! (Ultimul vers echivalează unui îndemn la asumarea ipostazei adevărate, cea de dincolo de mască!) Altfel, tare m-aș mai fi rușinat să îndemn la așa ceva, de față cu atâta lume!!!! În concluzie, înclin să cred, acum recitind minitextul, că, totuși, dimensiunea non-trupească prevalează! Așa să fie!!!
0
"împinge nerăbdarea din vârful crengilor
în silabe albastru-spre-cer".
Să fiu sincer nu mi-a displăcut nici:
"dezbracă-te
ia-ți goliciunea în mână".
Ba mai mult, m-am gândit cum se poate materializa în realitate o astfel de metaforă! Parcă e totuși în contradicție cu restul! În concluzie, intuiție sensibilă dublată de sinceritate.