Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Poem obosit

un țărm foarte galben

2 min lectură·
Mediu
Frumos mai este orezul când crește mărunt
în palmele pline de sânge ale prezentului
iar pământul oamenilor naivi
nu știe că orezul va fi hrană cocostârcilor
pe care îi pictează frumoasele tinere pe hârtia de orez
așa cum și dragostea este hrană pentru luna care mestecă orez
și-l amestecă cu stele pe limbă
până la urmă totul este circular și simplu
ca și cum ai frământa o pâine pe roata olarului
și ai pune-o în olcuța de lut
pe care trebuia să o frămânți în locul demâncării stupide
frumoasă mai este tempesta aceasta întâmplătoare
cu totul întâmplătoare, cum e dragostea,
fulgerul acesta care ne traversează ca un înger
care rătăcește la întâmplare
pe pământ
ca să ducă ulcioare și să le vândă
făcându-ne pe dinăuntru zmeie cu panglică
pentru țârmul galben unde ne vom ține în brațe
și-o să pășim până acolo unde apa are cele mai înalte adâncimi
ca și cum ai naviga foarte sigur pe o baltă stâlcie și poate sărată,
neștiind că sub noi nu e/ci e oceanul care fumegă dedesubt,
marianele care ne țin când trecem de mână -
și noi credem că e o băltiță de ploaie,
cu gleznele cufundate în apă, mergând, cum odată Iisus,
oare ne vom îneca?
oare Dumnezeul cel Mare se va îneca cu noi, încercând să
vadă cu ochii lui, drept în față, trandafirul
care crește din burțile noastre? ca un copil
ca o palmă nouă, dată palmelor care se luptă cu grăul,
ca un fel de lacrimă - de carne din carne-de-carne -
arătându-ne unde trebuie să ajungem, și cum,
ce frumos crește orezușul acesta mărunt, în palmele tale,
ca un fel de piron asumat,
prin care mă vei vedea, cu ocheanul, de foarte departe...
nicicând.
093570
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
287
Citire
2 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Poem obosit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14111454/poem-obosit

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Când iubirea este ’’fulger’’ brăzdând cerul ființării, e ca și cum o puzderie de ’’îngeri’’ ’’rătăcesc la întâmplare’’ prin ființa noastră, polenizând-o cu lumină, în imanența noastră stă potențialul imens de mărimea unui ’’ocean’’, însă la suprafață viața pare uneori ’’o baltă stâlcie și sărată’’.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc din suflet, Răzvan. Ai un nume pe care îl îndrăgesc mult, e fratele meu bun. Te mai aștept și cu altă ocazie.
0
@ioan-postolache-doljestiIP
și muștarul crește exuberant chiar dacă-i mărunt
ca clipele viețuirilor noastre
suntem
cum să-ți spun
călători cocostârci
zvâcnim din aripi mii de mile marine ca
într-un picior spriziniți
să prindem din balta vieții
puiul de șarpe-al iubirii.
știe oare
mă-ntreb
limba cocostârcului
gustul trupului de șarpe?
bipezi ne imaginăm că ocean e
prăpădita noastră de baltă...
biped într-un picior
cocostârc e poetul
imaginându-și că din târtița lui
răsar trandafirii
că dumnezeul cel mare e el
copil alintând spice de grâu
și călacrima caldă ce cade din cer
pe rază de soare
e nomenul fast
din clipa nefastă
a ridicării și căderii din cer

da
viața
la un moment dat
poate părea un poem obosit
dar cine bagă mâna în foc
că-i așa?...

cu toată considerațiunea, Ioan.
0
@ioan-postolache-doljestiIP
a se citi, "cu palmele pline de sânge"
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc pentru răspunsul original și frumos :) Mulțumesc pentru gestul frumos! :) Asta este, poeții compun, lutul lor este cuvântul, dar uneori simt că și lutul se mai termină, și așteaptă atunci perseide reale și, desigur, multă dragoste, ca oricare. E doar un poem, un scriitor poate scrie pe 100 de teme...
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Chiar m-a bucurat și m-a impresionat gestul cu pricina!
0
@nicolae-diaconescuND
Nicolae Diaconescu
Un excurs subordonat cuvintelor!Este inteligent demersul care pune în valoare sonoritatea, semnificația, intersectarea sensului cuvintelor. Dar unde este imaginea poetică dincolo de "concretețea" cuvintelor? Nu sunt implicate imaginația, spiritul, sensibilitatea poetică. Dincolo de salba de metafore căutate, nefirești, nu se discerne o stare de visare, de empatie sensibilă între autor și cititor. Nu este suficient să construiești, arta presupune rezonanța unui mesaj inexprimabil prin vocabularul contabilizat în dicționare. Sinceritatea artistică nu îți este străină, las-o să se manifeste.
P.S.
Chiar și titlul mi se pare prea căutat.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Domnule Diaconescu, eu zic că ați greșit pagina. Dacă tot vreți să realizați exerciții de ambiguitate, vă rog fiți puțin mai atent unde. Cu toată amabilitatea!
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Nu vreau să mai revin pe acest subiect, îmi pare unul neplăcut, și care chiar îmi solicită limita înțelegerii. Îmi pare rău că nu pot răspunde cum trebuie, îmi pare rău pentru tot. Și chiar nu am înțeles nimic din comentariul dvs. Vă rog nu solicitați o revenire, domnule Nicolae Diaconescu...
0