Nicolae Diaconescu

De acord, în ultima vreme şi eu rog AI-ul să-mi analizeze literar micile mele creaţii. Atâta mă laudă că mă simt de fiecare dată un alt om. Totuşi nu uita, chiar dacă bunătatea este o calitate esenţială, iertarea e şi mai importantă.

"Măi, clonă a frustrării, dă-te mare cu numele real și spune ce te doare, fiindcă altfel nu ai cum să sensibilizezi!"
Am citit textul de mai multe ori. Tonul este foarte potrivit pentru a arăta nemulţumirea ta. Spune, cine eşti? Până la urmă am aflat, unul care freacă menta, mai mult decât... M-am oprit, să nu fiu trecut la oftopic. Totuşi, sunt efectiv intrigat, cum de ţi-a venit ideea să scrii această ... pastilă, într-un fel, umoristică. Dacă vreodată vrei să ştergi creaţia de mai sus, mi-am luat o măsură asiguratorie, am păstrat-o la capitolul "Texte care mă inspiră".

habar n-aveam ce e smoothie. După ce am aflat, aş reţine doar:
puțin înainte să ajung la Lidl,
am iubit un poet
care făcuse un smoothie
din noi, toate Evele,
cu același păcat.

Textul are un impact puternic asupra cititorului prin multiplele înţelesuri pe care le percepem.

sentimental, copilăresc, gingăşie, chiar mi-a plăcut.

După ce am citit "Anunţuri" am rămas multă vreme într-o mirare, ca în faţa panoului din Parcul Tineretului, "Alba literă H pe fond albastru". Culmea paradoxului, mi-am amintit şi de panoul auto pus la o curbă periculoasă: "Atenţie, aici începe sfârşitul!"

Autopersiflare, cu aceiaşi mână sigură, de maestru.

Orchestra Ateneului, (deci şi Delia Diaconescu), chiar în acest moment, 23 iunie 2025, ora două noaptea, este în zbor spre Japonia unde va susţine mai multe concerte.

mă auzi? mă vezi? mă înțelegi ?
ah, sunt o floare ce-și caută lumina,
un glas ce vrea să nu rămână ecou mut.
am nevoie să fiu văzută-n tăcere,
sunt cartea încă deschisă pe masă noastră veche,
vreau să-ți pot șopti dorințe fără frică,
în brațele tale — adăpost și templu.
iubirea nu e doar cuvânt,
ci focul ce încălzește și nu arde,
legătura ce ne țese sufletele,
într-un dans al respectului și al adevărului.

mă auzi? mă vezi? înțelege-mă, îmi e atât de dor de noi

PENTRU MINE RESTUL NU EXISTĂ, mi s-a părut artificial, pretenţios, metafore forţate care nu justifică titlul. Fii în braţele mele adăpost şi templu!

Recitalul are loc azi, sâmbătă 17 mai 2025, orele 22-23, conform anunţului din afiş, intrarea e gratuită. Cine nu a fost, încă, la Ateneu, construcţia este cu totul specială şi de aceea a fost inclusă în circuitul muzeal. Orchestra ateneului are circa 100 de instrumentişti, dintre aceştia numai cei menţionaţi mai sus au în palmares titlul de doctor în muzică. Programul este foarte dificil tehnic, dar, ascultând muzica lui Rossini, te simţi deodată, un alt om.

Deşi ţi-am admirat multe creaţii, de data asta n-ai umor, ai visat noaptea urât şi în loc să plângi, de necaz, ţi-ai înjurat părinţii.

1.Când am făcut armata, toţi din batalion am fost tunşi la zero. Din acel moment ne tutuiam, nu mai exista persoana a doua în exprimare, eram absolut egali, ca aspect fizic şi ca preocupări. În această situaţie, consider că şi aici, având în vedere preocupările, ne putem tutui, fără a ne simţi lezaţi.
2. Orgoliile sunt atât de mari, ceea ce este bine, că de cele mai multe ori, autorii mai cunoscuţi, nu admit ironia, zeflemeaua, pamfletul, sau chiar observaţii critice nevinovate. Am scris cel puţin 5 texte ca urmare a unor ironii la adresa mea. Salut pamfletul lui B. G., e destul de dur, dar trebuie ca L. A. să accepte că poate şi alţii au gândit asemănător, dar n-au avut curajul să se exprime. Deşi nu am comentat niciodată un text de-al lui L. A., am întâlnit creaţii de-ale sale care chiar m-au impresionat.
3. Nu cred că site-ul este în pericol, disputele între creatori sunt de-a lungul timpului celebre. Deşi lupta între Nicolae Manolescu şi fratele meu, romancierul Mihail Diaconescu nu este de notorietate, poate vreodată am să scriu despre asta, dacă îi spuneam ceva fratelui meu despre N. M., mi-a spus că dacă mai pomenesc numele acestuia, nu mă va mai primi vreodată la el acasă.
4.Aşa că salut disputele literare, reprezintă sarea şi piperul pe site, cu menţiunea să nu fii retrogradat pentru opinie, de la 120 la -10, ca în cazul meu.

Stimate domnule Radu,

Colaborez pe acest site din 2005, nu am exprimat niciodată vulgarităţi, atac la persoană, sau altele asemenea, în urma unor dispute pe site am scris 5-6 texte care se datorau acestor interferenţe, etc. Dacă mi-am exprimat opinia, spun eu, argumentată, am fost trimis, uneori la colţ, nu mi s-a publicat răspunsul sau a fost trecut la offtopic etc, ca în final să fiu retrogradat la -10, iar textele să îmi fie publicate şi la o lună jumătate întârziere. Consider că această atitudine e o exagerare. Una din intervenţii se numea Cine pe cine s-a răzbunat unde explicam atitudinea mea. În sfârşit, de la 120 la -10, mi se pare o exagerare, nu mi-am închipuit că pot naşte atâta animozitate prin părerile mele. Oricum, situl reprezintă un mare plus pentru cei care au preocupări literare, şi îl prefer facebookului deşi din când în când public şi pe acolo. Mulţumesc pentru atenţie.

Fiecare creator tinde asimptotic spre absolut prin divinitate. Doar că această dorinţă este cel mai greu de pus în pagină pentrucă trebuie trăită. Este cumva asemenea pustnicilor care se retrag în pustietate pentru a intra în rezonanţă cu divinitatea. Deşi mi-a plăcut fiecare strofă de mai sus, am impresia că lipseşte ceva, dar nu ştiu să spun ce.

Dragă Zina,

Fiindcă îmi plac foarte mult comentariile tale, precum şi verva răspunsurilor în dispută cu greii acestui site, îţi fac o mărturisire legată de Al. Ştefănescu de care am pomenit în textul de mai sus. În perioada când era redactor şef la revista Magazin şi totodată şeful cenaclului Mihail Sadoveanu care se ţinea la Biblioteca Municipală, m-a programat să citesc povestirea Tabloul care se termina cu remarca, spre organizarea supremă, a muşuroiului de furnici şi a galeriilor subterane ca adăposturi antiatomice...cu trimitere la Casa Poporului. Pe Anca Petrescu arhitecta acestei construcţii, am cunoscut-o îndeaproape, am lucrat împreună la tematica Muzeului Tehnic Naţional, era de o energie molipsitoare...Revenind, chiar în seara când trebuia să citesc, Al. Ştefănescu a fost schimbat, iar cel care a urmat, mi-a spus că mă reprogramează să citesc, cu îndeplinirea a două condiţii, să-mi aleg altă povestire şi să-l împrumut cu 5OO de lei.

De regulă nu sunt sensibil la poezie, poate din cauză că nu înţeleg metaforele, poate sunt prea ermetice pentru mine, totuşi m-ai pus pe gânduri, pentru:

aleg ce am de luat cu mine
două-trei momente de extaz
ideea delicată a unei mâini
si o pereche simetrică de umbre

Păstrez cu atâta emoţie ideea delicată a unei mâini, când eram supărat Tănţica îmi cânta încetişor, mă mângâia şi palma ei îmi absorbea tot necazul. Atunci trăiam adevărate momente de extaz.Şi biserica trupului îmi place, mă gândesc la Tănţica de parcă ar fi fost o catedrală.

oameni ce vă descuiați brâul la moarte
s-o futeți ca pe ultima curvă din popor
Sunt un pic surprins, cândva postai texte mai inteligente.

 gio STANCANELLI “ Delia Diaconescu s-a angajat într-unul din cele mai mari concerte pentru instrumentul său din întreaga istorie a muzicii, acela de Brahms … Execuţia concertului brahmsian a fost la înălţimea celor mai cunoscute interpretări ale marilor solişti şi a obţinut un meritat succes cu aplauze interminabile” – Site-ul Gli Amici della Musica, Noiembrie 2007.

 G. VILLANI “ … Delia Diaconescu a fost cea mai frumoasă surpriză a serii în abordarea Concertului în Re major de Brahms. O interpretare de mare farmec, minunată prin scânteierea sonoră şi îndrăzneala virtuozităţii, în care jocul dintre vioară şi orchestră Sera devenit entuziasmant.” – “L’Arena” – Il Giornale di Verona, 23 Decembrie 2007.

Nu mai ştiu dacă în şcoală l-am studiat pe Goga. Nici romanele istorice ale lui Sadoveanu nu-mi plăceau deşi aveam ca temă la orele de română să facem conspecte de cel puţin 20 de pagini. Mai târziu l-am descoperit pe Vasile Voiculescu, Panait Istrati şi chiar pe Eugen Barbu cu Groapa. Eu trăiam în lumea matematicii, doream să fiu olimpic pe ţară să merg în străinătate, a fost cât p-aci dacă ştiam notaţia la F(x) =integrală ( Radical din 1-x la pătrat)dx. Notaţia era x egal cu cosinus hiperbolic de y iar y era e la puterea x - e la puterea-x totul supra 2 unde e reprezenta baza logaritmică... Trei ore cât a durat proba scrisă la analiză matematică am încercat n variante, de ce am primit totuşi 3 puncte nici azi nu-mi dau seama, mi-au lipsit două puncte să iau premiu pe ţară, la geometrie luasem maximum de puncte, 20 din 20. Concluzia nu sunt dotat pentru matematică. Am înţeles că îţi place un poet care a supărat editorul şi i-a şters textele. Nu cumva şi le-a şters singur? Din Sadoveanu mi-a plăcut la nebunie Baltagul, mai ales că am plecat cu stupii în pastoral şi familia m-a dat dispărut şi mama a pornit în căutarea mea, pe tren, pe jos, până m-a găsit într-o pădure de salcâm de nu-mi venea să cred când am văzut-o. Îţi mulţumesc iarăşi pentru răbdarea de a-mi da unele explicaţii. Chiar dacă nu ştiam la cine te referi, metafora
sinceritatea trebuie împachetată frumos
și trebuie să fie mignonă
aplicată
ca un "grain de beauté"
pe un obraz pudrat, sună bine. Ca să fac analiză critică pe un text aş avea nevoie de cunoştinţe ample în domeniu, ceea ce eu nu am, mă limitez la percepţia senzorială. Am observat totuşi, creatorii pe acest site sunt mult prea orgolioşi.

Declar şi recunosc, nu cunosc fenomenul literar şi mai ales poezia contemporană.Totuşi, ca să-ţi răspund la o întrebare anterioară, dacă mi-a plăcut prostioara ta, fac o precizare. Pentru textele pe care le citesc pe acest site sau pe aiurea, am patru grade de percepţie
1. Nu îl pot citi, oricât m-aş strădui.
2 Îl citesc pe sărite.
3. Îl citesc integral pentrucă mă intrigă.
4. Textul e captivant şi mă emoţionează.
Textul de mai sus mă intrigă. Chiar a fost un poet care a cerut să fie îngropat
cu svastica pe piept?
scriitorii nomenclaturiști
comandau caviar? Nu ştiu ce să zic, poate şi ei erau nişte amărâţi netalentaţi şi ca să-şi facă pârtie lăudau, lăudau, lăudau, dar tot degeaba.
"Hai să-i uităm pe cei
care l-au caricaturizat
pe însuși Eminescu" Oare te referi la intelectualii de forţă, contemporani, care în revistele pe care le conduceau şi-au permis la adresa lui Eminescu etc. -vezi şi articolul meu -Oamenii de cultură- dacă ai timp!
De acord cu tine, apocalipsa generației noastre:
Obraznicia!
O imagine care mi-a plăcut
să nu uităm să ridicăm
degețelul mic
atunci când sorbim
nostalgici
din ceașcă
În concluzie, tonul tău rebel, te prinde foarte bine şi sunt bucuros că te-am descoperit.