panaceu

• Panaceu 21.03.2006 un alt posibil titlu Trei Ascultam partea a doua a concertului pentru vioară şi orchestră de Brahms. Nu vă spun cine era solistul, dar, deodată, am devenit exaltat...Iată ce am notat atunci: Casele, pădurile, maşinile au fost mai întâi proiecţii în mintea unor oameni. Nu credeţi că munţii, oceanele, norii, planetele, galaxiile și câte mai sunt au fost mai întâi un vis în mintea lui Dumnezeu? Iar apoi proiecţii ale visului? Şi cum e Dumnezeu? E viaţa însăşi, e infinitul, n-are început şi sfârşit, niciodată bolnav, trist, urât! E bucurie şi iubire! Atunci Eu, ca parte a Lui, sunt ca El, bun, frumos, nemuritor? Trupul pe care îl vedeţ e proiecţia minţii și poartă pecetea sufletului • E vibraţie, muzică, armonie Tot universul e o vibraţie Şi fiinţele sun părţi ale Divinităţii Ce necuprinsă desfătare Ce bucurie Câtă iubire Trăieşte sufletul meu când ascult această muzică! Vindecaţi-vă mintea prin muzică Şi nu va exista durere, întristare şi suspin Ci doar o contopire infinită cu Divinitatea P.S. Totuşi vă spun cine era solistul, Delia Diaconescu, în celebrul oraş Verona, oraşul îndrăgostiţilor, iar eu eram în sală cu Tănţica....Probabil, al doilea titlu, trei, l-am pus pentrucă eram noi trei, Delia, Tănţica şi cu mine.