Ce trist e când ne părăsesc prietenii!

Miercuri, 16 august, a plecat dintre noi un om deosebit, o prietenă caldă și amabilă, un ziarist și făuritor de reviste și cărți, un cetățean al meleagurilor hunedorene. E vorba despre Ileana Lucia Floran, originară din Orăștie, pe care am cunoscut-o pe un sait de literatură și cu care am colaborat cu mult drag. A fost membră agonia. Ileana Lucia Floran s-a născut la 29 iunie 1960 în Orăștie. A fost licenția în științe ale comunicării, absolventă unui master de management și comunicare în afaceri. A fost director al Editurii EMMA, director a revistei „Dăruiri literare”, care apărea atât în format tipărit, cât și online. Era membră a UZPR Ilena Lucia Floran având o mare dragoste pentru carte, a scris și a editat numeroase volume de poezie, de proză scurtă, dar și romane. A publicat în reviste literare ca „Boema”, „Ardealul literar”, „Arcada”, „Rapsodia”, „Vatra veche”, „Vox Libri”. A debutat editorial în 2006 cu volumul de versuri „Surâsul timpului”. Pentru romanul „Tăcerea destinului” (2012) a fost premiată de Liga Scriitorilor din România, Filiala Județului Hunedoara, cu distincția „Romanul anului”. Spicuiesc dintr-un interviu pe care i l-a acordat lui Dan Orghici: „Sunt o persoană destul de cunoscută deoarece am muncit mult, atât ca editor, cât și ca redactor cultural la diferite reviste de specialitate. De asemenea, până acum am publicat zece volume: poezie, proză scurtă și roman. Cărțile au apărut și pe blogul personal, fiind citite nu numai pe suport de hârtie ci și online. Totuși, nu mă consider o personalitate ci doar o persoană care și-a luat în serios pasiunea și, poate, talentul. Asta vor hotărî cititorii și viitorul.”