Au trecut anii
După deschiderea festivă a anului universitar, Anuța și Oara au intrat în Complexul studențesc pe poarta de pe strada Clinicilor. Povesteau și nu erau atente la persoanele care treceau pe lângă
Câteva minute
Luni, 12 noiembrie. Pe la 10, am băut cafeaua şi apoi am ieşit în stradă, să văd cine mai e pe "Facebook-ul străzii". Era senin şi vecinii, asemeni mie, erau ocupaţi. Adunau resturile vegetale,
Aversă la Eforie
Am sosit la Eforie-Sud cu acceleratul de Timișoara. Alesesem acel tren pentru a evita Gara de Nord. Se anunța o zi călduroasă, cu cer senin. După ce ne-am lăsat geamantanele la hotel, am plecat
Ce trist e când ne părăsesc prietenii!
Miercuri, 16 august, a plecat dintre noi un om deosebit, o prietenă caldă și amabilă, un ziarist și făuritor de reviste și cărți, un cetățean al meleagurilor hunedorene. E vorba despre Ileana Lucia
Timpul cireșelor amare
La mijlocul lunii iunie, în fiecare an, urmăresc un cireș păsăresc crescut în parcul din fața direcțiunii. A crescut între numeroșii tei care ne îmbată cu parfumul florilor lor. Teii înfloresc pe
Fotografiile
A nins azi cu fulgi mărunți. Vântul îi împrăștia amestecându-i cu zăpada spulberată de pe acoperișuri. În astfel de zile, după ce dau zăpada de pe trotuar, mă întorc în casă și, la căldura sobei,
O întâmplare ciudată
La mijlocul lunii iulie, pe Facebook a apărut un filmuleț. Practic, pe Valsul Nr. 2, de Dmitri Shostakovici erau proiectate imagini din filme. Mi-a atras atenția partea din filmul „Ghepardul”. Și
Un gând
Urmăream un gând, un ciulin smuls de vânt, ce se plimba pe câmpul uscat de arșița verii. Am vrut să-l prind, dar el a zburat asemeni ciocârliei speriate de apropierea mea. Am rămas să-l
Albumul
Am regăsit albumul primit spre păstrare. Mi l-a dat mama atunci când „m-am făcut mare”. Mama l-a lucrat, cu mâinile ei de aur, încă de când era elevă la Școala Normală. Pe fiecare filă sunt
Teiul
Am revăzut fotografii din orașul copilăriei mele. În prima fotografie era teiul care a crescut sub ochii mei, odată cu mine. Teiul în care adesea mă urcam ca într-un turn
Bunica și internetul
A fost odată, ca niciodată… Așa începeau poveștile, așa încep poveștile. Bunica despre care vreau să vorbesc eu e o persoană modernă, activă, comunicativă, scria la mașina încă înainte de a fi
O povestire veselă
Tata a lăsat pe masă ziarul din care citea. Privea afară. Ningea liniștit, cu fulgi mari, care se așezau frumos pe pământ, pe pomi, pe pervazul ferestrei.. În casă era cald, iar eu răsfoiam o carte
Rezultatele concursului anual al revistei HAIKU
Colectivul de redacție al revistei de interferente culturale româno-japoneze HAIKU a organizat a noua ediție a concursului anual de poeme haiku, ediția 2013, cu participare internațională, în primul
Marian Nicolae Tomi a plecat dintre noi
În cronica scrisă de Grigore Chitul referitor la a XI-a ediție a Festivalului Național de Satiră și Umor „Zâmbete în prier”, se poate citi: „ Înainte de înmânarea premiilor, s-a ținut un moment
Deformație profesională
Mă uit la calendar. E 20 septembrie, ziua în care s-a născut tata. Ar fi împlinit 99 de ani dacă… Tocmai a început un nou an școlar și mă văd copil clasa a doua. Îmi amintesc că nu înțelegeam tot
Anunțuri
1. Concursul anual de haiku 2013 Colectivul de redacție al revistei de interferențe culturale româno-japoneze HAIKU organizează concursul anual de poeme haiku în formă fixă (5-7-5 silabe, kigo,
Ingineră de brânză mă fac!
Era într-o zi de marți, zi de piață. Eram cu tata pe stradă, lucru de care eram încântată. Foarte mulți trecători îl opreau și-l întrebau ce face, cum se simte sau măcar îl salutau și-i făceau un
Haiku-uri la tema permanent versus efemer
La tema permanent versus efemer am trimis trei haiku-uri dintre care mi-au fost publicate două. Unul dintre ele a fost comentat de responsabilul numărului de revistă. aceeași lună – prima floare
Lapte dulce și cireșe amare
Într-o zi, m-a trimis mama să aduc lapte de la doamna învățătoare. Știam că laptele se vinde în piață, că îl aduc femeile de pe sate, marțea și vinerea. Mi s-a părut ciudat motivul pentru care
La braț cu Iza
Ninge cu fulgi mari. În casă, la căldură, citesc o carte cu poezii. Tresar când aud la radio: „Câte flori pe Iza-n sus Toate cu mândra le-am pus…” Las cartea și închid ochii. Iza este râul
Lady și Lady
Dimineață senină de ianuarie. Sună telefonul. - Sunteți acasă? - Da. Nu plecăm nicăieri. - Bine. Sosesc musafirii. - Ce musafiri? - Mergeți la poartă! În fața porții, Irina aștepta cu
Ziua Marinei
Mijlocul lunii august. Din toate părțile orașului se auzea muzică. Nu am mers la plajă. Când am cerut explicații, bunica mi-a spus că e Ziua Marinei și vom merge după apusul soarelui să vedem
Anuța
Vacanța de după reușita la admiterea în liceu. Merg spre casă cu o sacoșă grea. Singură, cu gândurile mele. O fetiță din vecini mă ajunge din urmă. O cunosc din vedere. O zăresc în curtea școlii
Difuzorul
Aveam aproape cinci ani când tata a venit însoțit de doi bărbați. Aceștia au întins niște sârme de la ușa care dădea în coridorul școlii până la noptiera de lângă patul tatălui meu. Priveam
