Teiul

Am revăzut fotografii din orașul copilăriei mele. În prima fotografie era teiul care a crescut sub ochii mei, odată cu mine. Teiul în care adesea mă urcam ca într-un turn de observație. Teiul din care priveam trecătorii fără ca ei să știe că sunt văzuți. Teiul în care îmi făuream visele, teiul care mă îmbăta cu parfumul florilor, teiul care mă ascundea în frunzișul lui bogat, teiul în care mă odihneam… Teiul pe care încă-l visez. ( iulie 2016)