nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„Astronom la fața locului" de Silvia Rus
descriptivul de început e stângace (săgețile de foc...). și nu pot accede la sensul pepenilor prin raportare la \"acțiune\".
mici, pastramă. și \"vre-o\".
Pe textul:
„Pepenii salvatori" de Cristian Melesteu
fumatul nu duce la sanatoriu.
Pe textul:
„Deasupra cenușei" de Madalin Ciortea
nu știu dacă se povestește sau se reconstruiește aici. dar alternanța temporală (trecut vechi, trecut recent, revenire scurtă în prezent, dar scurtă, deși finală; plus viitorul - fiul) spune despre o dorință.
atunci mintea o ia razna. abia atunci.
Pe textul:
„jucării pentru fiul nostru" de emilian valeriu pal
mie îmi place scoborârea întâmplată între perfectul compus și cel simplu. e acolo un spațiu, ca între cucuvea și bufniță, care apropie obiectele și face din organe sertare.
Pe textul:
„Elegie" de felix nicolau
ceea ce îmi spune despre acest text că e o plasare inversă, adică cea potrivită.
se vede traseul făcut din capete și învelit de un limbaj ce ignoră exteriorul în calitate de simplu exterior.
Pe textul:
„viaggio (2)" de Ela Victoria Luca
Recomandatsau pentru acei pereți umezi și roșii?
un text scurt ca o aprindere de veioză. între languros și grăbit.
Pe textul:
„Pești albi" de Paul Gorban
de nu e cu bănat, voi prezenta acest text într-o discuție despre instituții politice. cu oameni tineri, deschiși la minte, cum zice lumea.
asta pentru că uneori e mult mai interresssant să se pornească dinspre practică spre teoriile tâmpe care ar trebui să explice comportamente sociale, politice.
latexizarea nu o fi viața, dar nici moartea, mă gândesc.
Pe textul:
„Prezervativ - mode d\'amploi" de Adrian Firica
Recomandatcă ele e subînțeles, că \"se arată\" nu l-aș vedea, pentru acel \"tă te ta\".
tu din a doua strofă e iar subînțeles. și hainele înhumate îmi par mie... nu știu.
subtitlul de ce reia din text?
per ansamblu, un descriptiv transrealist. care mă trimite să caut.
să caut. și nu mă împotrivesc.
căci plac ouăle de molii, ca sugestie a ceva ce crește ca apoi să roadă, să distrugă.
Pe textul:
„O țeavă spartă" de Irina Nechit
lecturând, reluarea titlului în primul rând, în contextul unei enumerări (până la \"câteva vieți\") parcă de prea multe adverbe, îndepărtează de text.
așază, nu așează.
Pe textul:
„Am scris toata dimineata" de livia ciupav
adică tare mi-a plăcut făcutul pâinii din_distanțe.
e ca un trailer aici. încă deschis.
Pe textul:
„Day 5" de Adela Setti
adică un text care mângâie impresia lectorului că se pricepe la politică și alte activități ce ar putea produce urmări. urmași. dar nu, din cauza procentajului celuia de eficiență.
mă întrebam și eu, după ce mi-am trecut în revistă membrii guvernului, dacă nu cumva este emploi...
Pe textul:
„Prezervativ - mode d\'amploi" de Adrian Firica
Recomandatrândul patru îmi sună greoi, prin repetiția \"le lo le lbe\". ca și \"berbantul bea bere\".
de fapt, pentru mine textul începe de la \"vedem cum\", intro-ul anterior îmi pare plat și inutil. plus că vedem - privești sub capace dă o anumită coeziune.
Pe textul:
„lucruri mărunte (II)" de Albert Cătănuș
și asta privează restul cuvintelor de capacitatea de sugestie.
iar englezismul așa aproape de icoane are un efect artificios.
Pe textul:
„I’m not okay" de Valeriu Sofronie
ziceam că aș renunța la niște \"și\". eventual cel din versul doi, cel din versul patru. precum și la acel \"apoi\" (e cumva didactic în context). dar iată de câte ori îl folosesc eu însămi...
Pe textul:
„lecție" de Miruna Dima
Pe textul:
„reciclate" de Călin Cătălin
în primele două grupaje de cuvinte e ritm. chiar alert.
smile in the crowd, dară.
Pe textul:
„Periculos" de Cornel Ghica
ce am făcut mai sus a fost doar să precizez ceva ce personal îmi pare, pe fond, reprobabil.
felul în care mă exprim e discutabil. ca orice, dealtfel.
de aceea și opinez, încercând să argumentez.
dar cum totul poate fi un vis morbid...
în speranța că această revenire nu e complicat de_deslușit...
și menținându-mi părerea, căreia îi adaug un alt exemplu - \"încremenire a adevărului în moarte\", care ar trebui să explice \"încremenirea în devenire perenă\"...
sublim imanent, nu contest, dar neaccesibil capacității mele de a înțelege. e probabil doar o contradicție în termeni, vecină cu paradoxul.
Pe textul:
„Sănătate și boală" de razvan rachieriu
cred că formulări mai puțin complicate, cu mai puține alăturări ce par voit complexe, nu ar dăuna ideilor ce se încearcă transmise.
dar în această formă, conținutul lor rămâne, pentru mine, unul confuz și incapabil să se înfigă în ceea ce mi-a rămas din gâdire pentru a o stimula (or, personal cred că acesta ar fi rostul unui aforism. și al unei maxime).
gând grui?
Pe textul:
„Sănătate și boală" de razvan rachieriu
un alt exemplu al felului în care gestionarea proastă a rimei privează intenția de a face \"poezie\" de posibilitatea materializării sale.
Pe textul:
„Stăpânul verb" de Savu Elena
