nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„hymn to the sea" de Laptoiu Mirela
De îmbunătățitdar de acord, șlefuirea e continuă la oricine, cu siguranță.
Pe textul:
„Fără întoarcere" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Piscului Do" de Dafina David
mare păcat de ele.
în strofa doi ar mai fi versurile 3, 4 și 5, în aceeași linie cu debutul textului, dar sufocate de ce urmează (mai e și repetarea fi-fi).
ideile nu sunt rele, nici chiar cea finală, numai că, bref, formularea lor ar putea fi lucrată.
Pe textul:
„Fără întoarcere" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„Botez" de Ion Bogdan Stefanescu
De îmbunătățitadică un joc între irațional și gestualitate sacadată (spre rupere chiar) care are grijă să lase loc limpeziciunii. aici e concentrată în final. bine aleasă \"localizarea\", dap.
Pe textul:
„somnium (1)" de Ioana Petcu
adică plec de aici cu impresia (care nu e vreun adevăr obiectiv sau vreo realitate, dar e puternică tare, orișicât) că prea se vrea o declarare a totului într-un singur text.
varianta ar fi perierea, miza pe verbul care se poate înfige și nu mai pleacă. așa, explicitarea în cercuri concentrice a aceleiași stări riscă să plictisească.
Pe textul:
„În tălpi să mă simți doar pe mine" de Carmen Sorescu
știu însă zone din the thin red line și cumva intuiesc simplitatea conceptuală și tehnică pe care s-a construit. intuiesc efortul prin care s-a ajuns la ele.
așa că nu mă miră nici simplitatea din text, până la urmă. nu se simte efortul de căutare a ei.
Pe textul:
„lumea asta nu poate fi cucerită" de Gelu Diaconu
eu văd cumva spațiile albe ca zone care ar putea fi valorizate. și ar ieși povestiri pe care le-aș citi cu același interes.
mă gândesc deci că aici e un rezumat, o concentrare. și aștept.
Pe textul:
„eu" de ioana negoescu
am citit însă texte și mai eclectice decât acesta pe pagina aceasta de autor. îmi spun așadar că deja e un plus faptul că nu se mai insistă chiar atât pe explicarea unor scuturări de conștiință.
rețin, pentru precizie, ultimele două versuri, mai puțin partea finală a ultimului.
Pe textul:
„Între două spații" de bucur alexandra-emilia
Recomandatși are un ton deloc excesiv sau politiza(n)t.
Pe textul:
„lumea asta nu poate fi cucerită" de Gelu Diaconu
iar strofa penultimă drege foarte bine tonul, deși nu răgușise prea până acolo. e preferata mea.
Pe textul:
„Portret de familie, cu Solange" de Cristina Sirion
Recomandatși mi-a rămas gustul astringent, ca după un vin ținut răbdător în pivniță și desfăcut firesc, fără ocazie specială, totuși. așa văd eu textul acesta.
e bine ferit de patetismul în sens peiorativ al discursului pilduitor, deși e un atare discurs, până la urmă. nu are șiretlicuri, asta îi dă fermitate, cred.
Pe textul:
„lumea asta nu poate fi cucerită" de Gelu Diaconu
plus că are eleganță prin simplitate, dacă mă refer cel puțin la senzația de alb-negru. dar nu spun nimic nou prin asta.
mai spun însă că mi-a mai plăcut și timbrul mult mai puțin sfâșiat decât în textele celelalte. parcă o îndreptare de umeri.
Pe textul:
„café noir" de elis ioan
Recomandatsper să ajung să și ating hârtia asta.
Pe textul:
„mirosiți această femeie" de Adrian Firica
RecomandatPe textul:
„café noir" de elis ioan
RecomandatPe textul:
„câteva guri negre sunt de ajuns. enigma" de Ela Victoria Luca
Recomandatde aceea din ciclul acesta de texte aici m-am simțit mai à l\'aise fără a pica într-un confort al superficialului.
Pe textul:
„câteva guri negre sunt de ajuns. enigma" de Ela Victoria Luca
Recomandatnumai că în rest îmi pare tonul ușor cam metafizic și dezabuzat, cee ace nu îl face, pe de altă parte, neviabil, oricum.
Pe textul:
„Probabil nuclee" de Irina Nechit
prefer strofa a doua pentru desfășurarea mai sprintenă și sintexa simplificată.
Pe textul:
„mai încet muzica mai tîrziu" de Catalin Pavel
Recomandat