nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„Lecție de supraviețuire" de Roxana Anamaria Zeldea
De îmbunătățitești neînfricat în obstinența cu care aperi mediocritatea și necultivarea gustului.
acum, adepți mulți urez și spor lui coelho și oricui atinge inima omului prostmodern, ca să capeți voturi, galaxii, statui.
serios acum, de ce repudiezi conceptul de calitate din gândire?
Pe textul:
„Portret de autor - Paulo Coelho - Povești pentru inimile moderne" de Fluerașu Petre
mă refeream că e scris prost, clișeistic, nici jurnalistic, nici beletristic, nici în vreun alt stil recognoscibil. dar da, prinde, cum nu. astea sunt standardele, cât mai mediocru și înainte, planetă, a noastră ești!
Pe textul:
„Portret de autor - Paulo Coelho - Povești pentru inimile moderne" de Fluerașu Petre
apoi greu aș fi putut găsi o platitudine mai mare, indiferent de autorul la care s-ar referi, decât acel romanele lui coehlo îi ajută pe oamenii care vor să afle mai mult.
să fie asta perfecțiunea care nu se vrea schimbată, această lemnărae de limbă cu care e susținută literatura modernă pentru omul de rând?
nu știu, încă nu mă întreb.
Pe textul:
„Portret de autor - Paulo Coelho - Povești pentru inimile moderne" de Fluerașu Petre
și poate ceva poeme în loc de câteva ar suna mai în ritmul restului
și poate schimbat primul vers
și poate tonul mai puțin patetic
și poate ar convinge despre existența unui regret
și poate așadar cam refăcut
Pe textul:
„după amiază cu blitz-uri" de cezara răducu
sunt suficient de stranii, prin raportare la miza ușor absurdă a textului, flash-urile, pentru a mai apărea stranietate și în formulări.
Pe textul:
„sunt un frumos cabotin" de silviu viorel păcală
Pe textul:
„despre lumini" de emilian valeriu pal
între prima și a doua acel dimineața face trecerea. între a doua și a treia este acel când, care se regăsește și în finalul celei de a doua.
mai departe însă numai steluțele leagă.
spun deci că în genul acesta dens de scriitură-poveste ligamentele sunt importante. nu în sine, ci pentru susținerea firului.
căci la nivel de stofe luate fiecare în parte se vede efortul de structurare.
Pe textul:
„despre lumini" de emilian valeriu pal
căci e un text de idee. poate nesufocată, cam ca în strofa finală, are șanse mai mari.
adică e o vreme când nu se mai bate același ritm cu degetele în masă. e o vreme. e o vreme. e o vreme.
Pe textul:
„n" de Andrei Horia Gheorghiu
uite că aici e mai închegat și nu doar o sumă de imagini care să trosnească.
deci e mulțime, nu șir. și asta nu e rău.
și și șii e bine când între fraze se ia aer și când scandarea nu e grăbită prea.
Pe textul:
„marlboro lights" de Ligia Pârvulescu
de aici și încărcătura suspinogenă. poate o învârtoșire pe undeva nu ar strica persuasiunii discursului.
Pe textul:
„atingere" de pop romeo
măcar un pizzicato, măcar un andante, ceva, care să ajute lecturii.
căci nu la fond mă refer aici, ci la cum e pus el în pagină.
Pe textul:
„solstițiu" de Teodor Dume
pare apoi să îi crească niște cili, prin revenirea la o anume simplitate, în ciuda indeciziei între ochi pe vârful limbii.
numai că asta nu garantează că o să și miște.
Pe textul:
„în mine rămâne desăvârșirea. insuficiența." de Andrada Ianosi
așa e ciuntit, parcă.
Pe textul:
„***" de Dozescu Adelina
e un pui de ironie revoltată pe aici, dar pui. cum s-o ridica el în membre oare?
Pe textul:
„sexxy de-a bușilea" de Alexandra Mitrofan
orișicât, e niște esențializare pe aici, economie de noumenon.
Pe textul:
„de-a jocul" de felix nicolau
anyways, ca să fiu mai concretă, mă duse cu gândul la gingis han.
șto etă zdiesi? un evoluționism à rebours, nervos. place.
Pe textul:
„ars procletica" de dan mihuț
iar titlul, nu știu de ce, mi-a amintit de urmanov, cu al său să-ți fii cel mai cald, cel mai sigur. oricum, ceva pe acolo.
Pe textul:
„fii bun până la moarte" de ștefan ciobanu
ceea ce nu e musai rău.
Pe textul:
„everything" de Mihai Tița
