după amiază cu blitz-uri

răsfeți
și poate ceva poeme în loc de câteva ar suna mai în ritmul restului
și poate schimbat primul vers
și poate tonul mai puțin patetic
și poate ar convinge despre existența unui regret
și poate așadar cam refăcut

first, mersi, corectez.apoi, patetismul dintr/o fotografie nu poate fi refacut.nu e un regret, din contra,fotograful asta ma face sa ma simt.....copil.am destui ani, ca sa mai cred ca patetismul e ceva nociv.doar oamenilor le e teama de el.o seara alb negru si tie

mă îmbrac tot mai gros în ani
sunt o tînără babă dochie în cojoace
doar sufletul meu
îți mai pozează nud

(aplauze pentru strofa a doua e antologică)

apoi ai să mă vinzi
Zarază fatal de frumoasă
altui poet
pe alte poeme

(de altfel păreri de rău are doar răul pe cînd eu cel puțin te văd bine...:)

amicalo-drăgăstos,

mai scrisesem un com, dar s-a volatilizat. mi-ai luat durerea de cap, și m-ai amuzat cu viziunea ta. acum, fără falsă .....pudorișenie, nu sunt chiar așa baba dochia. dar un aparat și un fotograf bun fac minuni.am să păstrez varianta ta într-o fotografie pe birou.
venusiana cu cojoc,
sincerios