NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
era o exemplificare, atâta tot, și nu o întoarcere. cel mult pot să încerc să concluzionez că ilizibilitatea inerentă textelor în genere și pe care, acum iar o să mă refer la alții, ce-i drept, mai recenți, anume deconstructiviștii au explicat-o și deloc aiurisant, se aplică și aici, ca oriunde acceptăm că limbajul e o convenție și nu-l absolutizăm.
către ce să avansăm? căci sunt dispusă. eu, retrogradă, am apelat, iată, la anumite direcții, nu singurele, nu adevăruri ultime, doar niște și doar direcții :). și sunt dispusă să încerc oricare altele. așadar? :)
către ce să avansăm? căci sunt dispusă. eu, retrogradă, am apelat, iată, la anumite direcții, nu singurele, nu adevăruri ultime, doar niște și doar direcții :). și sunt dispusă să încerc oricare altele. așadar? :)
Pe textul:
„rurban" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextvasile, nu Ironia, dar permite-mi să văd și alte pârghii decât cele intrinseci. chestie de al cui și în ce proporții e textul, al autorului sau al cititorului. ar fi ceva o dezbatere cândva pe tema asta, chit că de secole se întâmplă. mie mi-ar plăcea.
iar eu estetic mă refeream cu acel sărit prea în ochi. și nu estetic as in ceva ce ține de imagine, că doar încercasem să argumentez referindu-mă la text ca vietate coerentă, distinctă, armonioasă, unitară (dacă e să ne luăm după criteriile estetice ale lui joyce, chit că le preia pe ale lui d\'acquino).
iar eu estetic mă refeream cu acel sărit prea în ochi. și nu estetic as in ceva ce ține de imagine, că doar încercasem să argumentez referindu-mă la text ca vietate coerentă, distinctă, armonioasă, unitară (dacă e să ne luăm după criteriile estetice ale lui joyce, chit că le preia pe ale lui d\'acquino).
Pe textul:
„rurban" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextocheiu, atunci repet și eu, la fel de explicită, că indiferent de miză, ostentația uzării acelor vocabule (e o părere privind efectul, nu o sustituire la nivel de intenție a autorului, căci nu mă substitui autorului, mă pot subtitui doar mie ca receptor al textului și astfel pot aprecia doar intenția textului ca vietate distinctă de autor, deși de la el venită și crescută) nu creează efect ironic, ci desface ironia în rest construită valid și convingător.
dar acum va fi replica - nu ironie e aici, ci altceva.
bref, textul mi-a plăcut cu excepția prezenței ambelor acelor cuvinte, unul chiar cu majusculă. asta mi-a părut ușor forțat, simplu.
dar acum va fi replica - nu ironie e aici, ci altceva.
bref, textul mi-a plăcut cu excepția prezenței ambelor acelor cuvinte, unul chiar cu majusculă. asta mi-a părut ușor forțat, simplu.
Pe textul:
„rurban" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextnu-mi plac sacii, nici laudele, știu că ele deconcertează și mistifică, ba chiar măsluiesc percepțiile.
și da, a-i așeza cuiva foarte în fața privirii un lucru îl face să nu-i mai distingă contururile, iar pentru relaxare, privirea începe să fugă în altă parte.
dar nu, tema nu e desuetă, eu ziceam doar de felul în care e încadrată, porin folosirea și a lui literatură, și a lui poezie, ca și lexeme. accentuarea aceasta îmi părea mie că slăbește din forța descriptiv-insinuantă anterioară a cadrului, fiind oricum cuprinsă ideatic în el.
și da, a-i așeza cuiva foarte în fața privirii un lucru îl face să nu-i mai distingă contururile, iar pentru relaxare, privirea începe să fugă în altă parte.
dar nu, tema nu e desuetă, eu ziceam doar de felul în care e încadrată, porin folosirea și a lui literatură, și a lui poezie, ca și lexeme. accentuarea aceasta îmi părea mie că slăbește din forța descriptiv-insinuantă anterioară a cadrului, fiind oricum cuprinsă ideatic în el.
Pe textul:
„rurban" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextdacă nu ar fi așa fățisă referirea la literatură și în cadrul ei la poezie, ci doar sugerată cumva, dacă deci s-ar bate un apropo mai degrabă decât s-ar servi ca atare, prin fix cuvintele cu pricina, pentru mine una ar avea impact mai adânc. din simpla rațiune că imaginea construită până la precizarea cu pricina oferă nu doar o mai mare arie de interpretare receptorului prin plasticitatea sa, ci simultan și deloc culmea, duce oricum gândul principal către creație, ca formă de supraviețuire, cât timp anunță o transformare de mediu, o înlocuire a peisajului, a contextului, apariția unei forme noi de ființare.
Pe textul:
„rurban" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextpardon, primele trei, la prima strofă mă refeream. dovadă că m-a luat de cap imaginea și am citit acele trei în două.
Pe textul:
„sunt vremuri grele pentru visători" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contexteu aș fi pus punct după primele două versuri. de ce?
simplu. pentru că e prea puternic sugestivă imaginea, la fel ideea, încât să glisez în mediul venezian (gondola) chit că venele tot de corp țin, iar apoi în mediul gresiilor și faianței, chit că se referă la ochi.
simplificarea maximă cred că ar fi favorizat taman imaginea centrală și imaginea fundament, ca să mă exprim astfel, a textului, anume cea cu care se începe.
impactul e gata desăvârșit după primele două versuri.
simplu. pentru că e prea puternic sugestivă imaginea, la fel ideea, încât să glisez în mediul venezian (gondola) chit că venele tot de corp țin, iar apoi în mediul gresiilor și faianței, chit că se referă la ochi.
simplificarea maximă cred că ar fi favorizat taman imaginea centrală și imaginea fundament, ca să mă exprim astfel, a textului, anume cea cu care se începe.
impactul e gata desăvârșit după primele două versuri.
Pe textul:
„sunt vremuri grele pentru visători" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextpatru procente despart, pentru acord.
apoi, știute fiind deja acestea spuse aici, a fi reamintite e un act de remintire și atât.
abia incidental remarc o amorsare de viziune personalizată, care să nu uzeze de criteriile deja folosite în circumscrierea opoziției bigamie-poligamie.
plus că atunci când e vorba de alegeri culturale, cum până la urmă consider că sunt cele două aici aproape abordate, problema nu se pune în termeni de a avea sau nu dreptate, deci în termeni conflictuali.
ci e vorba, cum de asemenea e știut, de legitimizări diferite ale acestor alegeri. doar diferite. de aici imposibilitatea de ierarhizare.
plus că o comparație nu înseamnă doar așezarea față în față tale quale a unor concepte sau elemente, cum spuneam, culturale.
apoi, știute fiind deja acestea spuse aici, a fi reamintite e un act de remintire și atât.
abia incidental remarc o amorsare de viziune personalizată, care să nu uzeze de criteriile deja folosite în circumscrierea opoziției bigamie-poligamie.
plus că atunci când e vorba de alegeri culturale, cum până la urmă consider că sunt cele două aici aproape abordate, problema nu se pune în termeni de a avea sau nu dreptate, deci în termeni conflictuali.
ci e vorba, cum de asemenea e știut, de legitimizări diferite ale acestor alegeri. doar diferite. de aici imposibilitatea de ierarhizare.
plus că o comparație nu înseamnă doar așezarea față în față tale quale a unor concepte sau elemente, cum spuneam, culturale.
Pe textul:
„Monogamie cu aspect turcesc" de cristina cornilă
0 suflu
Contextorice în locul fluturilor (pe care, deși asumați, prea se marșează când se încearcă o anume simbolistică) ar fi mers de minune. știu că e contrast între ei, albul lor și necrozarea roșului sângelui.
dar parcă prea vrut cumva.
dar parcă prea vrut cumva.
Pe textul:
„poem" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextnu contest ritmul, încercarea de frust, chiar de dur, printr-o anumită opțiune privind verbele și prin așezarea la graniță dacă nu cu argoticul, măcar cu oralitatea, cărora li se adaugă lexeme mai rar folosite.
dar ce nu îmi pică mie bine la textele de acest tip e că nu rămân cu nicio amintire în ce le privește, în afara felului în care sunt redactate, mai același mai mereu. adică nu îmi amintesc ceva ce ține de mesaj sau de formulări care să se înfigă și să nu îmi dea pace.
or, era o vreme când din textele tale plecam cu așa \"amintiri\".
dar ce nu îmi pică mie bine la textele de acest tip e că nu rămân cu nicio amintire în ce le privește, în afara felului în care sunt redactate, mai același mai mereu. adică nu îmi amintesc ceva ce ține de mesaj sau de formulări care să se înfigă și să nu îmi dea pace.
or, era o vreme când din textele tale plecam cu așa \"amintiri\".
Pe textul:
„cineva trebuie să te cunoască" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextcompletați în profilul dvs., conform regulilor site-ului, nume și prenume. mulțumim.
Pe textul:
„retorica" de Rhea
0 suflu
Contextquijote, dacă nu mă înșel și dacă tot sunt nu puține substantive proprii pe aici.
și cred, totuși, transcedentală. că nu e transcededală, să ducă la dedal, alt substantiv propriu.
și cred, totuși, transcedentală. că nu e transcededală, să ducă la dedal, alt substantiv propriu.
Pe textul:
„derrida pe bicicleta transcedentală" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
Contexte trist și sensibil.
ceea ce nu e trist, ci chiar bine.
e aproape de tot limpezit. și nici pic din emfaza care prin textele tale e deseori intuibilă, în sensul ei autoironic.
și salut folosirea verbelor tari, precum a iubi și a râde. chiar o așteptam, la nivel de curaj al despuierii textului.
ceea ce nu e trist, ci chiar bine.
e aproape de tot limpezit. și nici pic din emfaza care prin textele tale e deseori intuibilă, în sensul ei autoironic.
și salut folosirea verbelor tari, precum a iubi și a râde. chiar o așteptam, la nivel de curaj al despuierii textului.
Pe textul:
„primim vești pe drum" de dan mihuț
Recomandat0 suflu
Contextmăcar pentru frazele neînchise, cum și pentru citatul ales ca început, și tot o să vreau să mă rotesc sau centrez în lectura asta. chit că acum știu ce și cum cu personajele. știu cât să nu uit că furia e și chestiune motivațională, nu doar trăiristă.
doar foto mă jenează în limpezimea de aici. cum că nu e aceeași ca a textului.
doar foto mă jenează în limpezimea de aici. cum că nu e aceeași ca a textului.
Pe textul:
„Personajul – între tentația și vocația nebuniei" de heghedus camelia
Recomandat0 suflu
Contextaproape o găselniță, dar deloc impresionantă în subtitlu (o simplă răsturnare a unei expresii uzuale).
iar despre cum e structurat și unde bate ca idee cuprinsul, se vede în sfârșit o diferență față de dicursul anterior. aproape îmi ziceam \"în sfârșit, a mai schimbat placa\".
diferența se vede însă tocmai pentru că placa a fost într-adevăr schimbată, în sensul încearcării de a pastișa.
deci nu îmi zic. ci îmi tot spun cum ar fi placa schimbată așa, de la sine, ea pe sine? ar ieși ceva coerent cu maniera autorului și în același timp nerepetitiv?
chiar nu mă pot dumiri. dar nici să aștept nu mai e vreme.
iar despre cum e structurat și unde bate ca idee cuprinsul, se vede în sfârșit o diferență față de dicursul anterior. aproape îmi ziceam \"în sfârșit, a mai schimbat placa\".
diferența se vede însă tocmai pentru că placa a fost într-adevăr schimbată, în sensul încearcării de a pastișa.
deci nu îmi zic. ci îmi tot spun cum ar fi placa schimbată așa, de la sine, ea pe sine? ar ieși ceva coerent cu maniera autorului și în același timp nerepetitiv?
chiar nu mă pot dumiri. dar nici să aștept nu mai e vreme.
Pe textul:
„wizzair" de George Asztalos
0 suflu
Contextde ce se trage de ele nu știu. de expresii șugubățo-nu-știu-cum, reluându-se reciproc.
același discurs mereu, dar mereu. același ton.
aici măcar apare dialogul cu un alt personaj.
dar insistența în același gen de formulări (anormal de, nebun de bun și altele în forme aproape identice în mai multe texte) dă o saturație care sufocă mesajul și hazul de necaz încercat peste tot.
înțeleg linia, înțeleg încercarea de stil.
ce nu înțeleg e de ce se jonglează mereu cu aceleși elemente.
și da, e tu știi, nu tu ști.
și da, ca să mă repet, ce e aici de remarcat e aducerea și a altui personaj, păcat că mesajul neschimbat.
același discurs mereu, dar mereu. același ton.
aici măcar apare dialogul cu un alt personaj.
dar insistența în același gen de formulări (anormal de, nebun de bun și altele în forme aproape identice în mai multe texte) dă o saturație care sufocă mesajul și hazul de necaz încercat peste tot.
înțeleg linia, înțeleg încercarea de stil.
ce nu înțeleg e de ce se jonglează mereu cu aceleși elemente.
și da, e tu știi, nu tu ști.
și da, ca să mă repet, ce e aici de remarcat e aducerea și a altui personaj, păcat că mesajul neschimbat.
Pe textul:
„poem oarecum normal" de George Asztalos
0 suflu
Contextspuneți măcar clipa prielnică precum o...
ca să evitați o cacofonie, chit că dați în repetarea anumitor consoane.
prielnica_clipă e deja cam barbar.
ca să evitați o cacofonie, chit că dați în repetarea anumitor consoane.
prielnica_clipă e deja cam barbar.
Pe textul:
„Rotund" de radun gabor
0 suflu
Context