NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
inversati numele si pseudonimul in profilul dvs., astfel incat la nume sa apara numele complet, cu prenume
cu multumiri
cu multumiri
Pe textul:
„În luptă" de Apostol Ionut
De îmbunătățit0 suflu
Contextpoza e de pe net si e singura pe care am gasit-o doar cu personajul harpagon.
titlul e voit cu z-uri si inspirat la nivel de sens, adica avarul in timpuri moderne.
multumesc de trecere. e bine daca nu agita la nivel de continut, daca doar transmite.
titlul e voit cu z-uri si inspirat la nivel de sens, adica avarul in timpuri moderne.
multumesc de trecere. e bine daca nu agita la nivel de continut, daca doar transmite.
Pe textul:
„Zgârie brânză în vremea lui zgârie nori" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextsunt cateva erori de tastare inca. prima ar fi spatiul inaintea semnului de punctuatie (e vorba de o virgula).
cu increderea ca vor fi remediate si dand fuga sa recitesc eseul asta, cu intertext deloc usor, dar nici greoi, nu ma mai semnez, totusi.
cu increderea ca vor fi remediate si dand fuga sa recitesc eseul asta, cu intertext deloc usor, dar nici greoi, nu ma mai semnez, totusi.
Pe textul:
„Bestiar heterodox" de Veronica Văleanu
Recomandat0 suflu
Contextsta bine pe picioare textul acesta.
ma intreb insa ce ar fi iesit daca tzara si-ar fi continuat stilul din scrierile de tinerete (ma refer la \"primele poeme\", mult spus naive, la nivel tehnic, cel putin, si mai ales comparativ cu ce a ales ca metoda pentru restul vietii), iar picasso s-ar fi limitat la pictura.
cu alte cuvinte si in concordanta cu ceea ce insasi miscarea dada a sustinut ca fiind necesar in cadrul mai larg al avangardei, cred ca a nu o depasi (pe ea, pe miscarea dada) constituie in fapt, daca nu o negare a ei, cel putin un deserviciu ce i se aduce.
asadar, bine concluzionat aici prin acel \"de senzatie\". ce intreb este daca dincolo de ostentatia care zgandareste senzorialul, starnindu-l pe acest \"de senzatie\" ramane, din cartea asta, la fel de mult ca in straturile de suprafata, usor excitabile, cum e stiut. straturi ale cititorului, fireste.
ma intreb insa ce ar fi iesit daca tzara si-ar fi continuat stilul din scrierile de tinerete (ma refer la \"primele poeme\", mult spus naive, la nivel tehnic, cel putin, si mai ales comparativ cu ce a ales ca metoda pentru restul vietii), iar picasso s-ar fi limitat la pictura.
cu alte cuvinte si in concordanta cu ceea ce insasi miscarea dada a sustinut ca fiind necesar in cadrul mai larg al avangardei, cred ca a nu o depasi (pe ea, pe miscarea dada) constituie in fapt, daca nu o negare a ei, cel putin un deserviciu ce i se aduce.
asadar, bine concluzionat aici prin acel \"de senzatie\". ce intreb este daca dincolo de ostentatia care zgandareste senzorialul, starnindu-l pe acest \"de senzatie\" ramane, din cartea asta, la fel de mult ca in straturile de suprafata, usor excitabile, cum e stiut. straturi ale cititorului, fireste.
Pe textul:
„Tristan Tzara și Pablo Picasso - \"Trandafirul și câinele. Poem perpetuu\" (1958)" de Yigru Zeltil
Recomandat0 suflu
Contextanghel, despre harpagon putem vorbi si eventual scrie inca pe cat s-a vorbit, respectiv scris.
ce am apreciat in piesa a fost credibilitatea lui ilie gheorghe, ironia mai degraba decat umorul cu care l-a adus pe personaj pe scena. si stilul regizoral, scenografic, actoricesc, de aducere in imediatitate a unui clasic, fara sa il sufoce sau exacerbeze. asta am incercat sa exprim aici.
mereu am evitat sa intru pe textul pus in scena, am si precizat asta, din nevoia de a pastra eseul in granitele unei scrieri care nu critica textul, ci aduce impresii depre un spectacol la care am asistat si care a pornit de la text.
cat despre relatia actor-personaj, teoriile sunt multe. am ales referinta respectiva pentru ca mi-era foarte proaspata in minte. tocmai il citeam pe autorul la care m-am referit.
multumesc de oprire.
ce am apreciat in piesa a fost credibilitatea lui ilie gheorghe, ironia mai degraba decat umorul cu care l-a adus pe personaj pe scena. si stilul regizoral, scenografic, actoricesc, de aducere in imediatitate a unui clasic, fara sa il sufoce sau exacerbeze. asta am incercat sa exprim aici.
mereu am evitat sa intru pe textul pus in scena, am si precizat asta, din nevoia de a pastra eseul in granitele unei scrieri care nu critica textul, ci aduce impresii depre un spectacol la care am asistat si care a pornit de la text.
cat despre relatia actor-personaj, teoriile sunt multe. am ales referinta respectiva pentru ca mi-era foarte proaspata in minte. tocmai il citeam pe autorul la care m-am referit.
multumesc de oprire.
Pe textul:
„Zgârie brânză în vremea lui zgârie nori" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextde fiecare data cand am avut ocazia si timpul, am intervenit argumentat pe genul acesta de texte ale dumneavoastra.
mai adaug acest argument pentru a va sugera sa schimbati, fundamental, ceva. cititi orice autor de aforisme, de maxime. sau orice filosof, cu sau fara sistem, atunci cand scrie acest gen de \"lucruri\". remarcati limpezimea de fond si de stil, coerenta logica (si nu doar la nivel de logica formala) si celelalte calitati care ii fac inteligibili.
felul in care dvs. concepeti aceste texte nu are noima si nici nu se incheaga stilistic.
scuze ca ma repet, dar este de mult redundanta o atare scriere pe atari subiecte si intr-o atare maniera.
nu spuneti nimic si o faceti pretentios, pompos si dezorganizat.
mai adaug acest argument pentru a va sugera sa schimbati, fundamental, ceva. cititi orice autor de aforisme, de maxime. sau orice filosof, cu sau fara sistem, atunci cand scrie acest gen de \"lucruri\". remarcati limpezimea de fond si de stil, coerenta logica (si nu doar la nivel de logica formala) si celelalte calitati care ii fac inteligibili.
felul in care dvs. concepeti aceste texte nu are noima si nici nu se incheaga stilistic.
scuze ca ma repet, dar este de mult redundanta o atare scriere pe atari subiecte si intr-o atare maniera.
nu spuneti nimic si o faceti pretentios, pompos si dezorganizat.
Pe textul:
„Binele și rău, adevăr și minciună" de razvan rachieriu
0 suflu
Contextalberto popescu, aici nu e descriptiv.
e analitic.
cand vom fi inteles distinctia, vom fi primit si sugestiile.
bag seama ca nu ati citit acest eseu, de fapt.
mai vorbim dupa. cand va fi limpede ca el se refera la ceea ce, fiindca l-am scris, stiu ca se refera.
zile frumoase pana atunci.
e analitic.
cand vom fi inteles distinctia, vom fi primit si sugestiile.
bag seama ca nu ati citit acest eseu, de fapt.
mai vorbim dupa. cand va fi limpede ca el se refera la ceea ce, fiindca l-am scris, stiu ca se refera.
zile frumoase pana atunci.
Pe textul:
„Zgârie brânză în vremea lui zgârie nori" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextcritica, si nu cronica, nu inseamna sa povestesti piesa. ci sa punctrezi de maniera personala ce conideri, la fel de personal, ca merita punctat, si in raport de niste criterii estetice adecvate genului de obiect criticat. si etimologic, critica inseamna a trasa distinctii, granite.
pentru a sti despre ce este vorba, mai ales cand textul e unul clasic si notoriu, cel mai bine e sa se duca fiecare la teatru si sa vada. asta daca nua citit cumva moliere deja. ce vreau asta este, cel ce citeste eseurile mele sa dea fuga la teatru si sa isi faca impresii proprii.
nu consider deci necesara povestirea intrigii. aceea ar fi o rezumare. or, nu despre rezumat este cazul aici.
multumesc de oprire.
pentru a sti despre ce este vorba, mai ales cand textul e unul clasic si notoriu, cel mai bine e sa se duca fiecare la teatru si sa vada. asta daca nua citit cumva moliere deja. ce vreau asta este, cel ce citeste eseurile mele sa dea fuga la teatru si sa isi faca impresii proprii.
nu consider deci necesara povestirea intrigii. aceea ar fi o rezumare. or, nu despre rezumat este cazul aici.
multumesc de oprire.
Pe textul:
„Zgârie brânză în vremea lui zgârie nori" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextmultam frumos de trecere si ca ai spus.
ma bucura orice fel de reactie la genul acesta de semnalari ale mele. cu atat mai mult o reactie prin care se primeste in cheia in care a si fost deschisa usa.
intre timp am mai auzit una alta despre peca si accentele sale narcisiace, de mentionare a propriului nume in creatiile sale. dincolo de ele ramane insa felul in care altcineva decat el reuseste (cum s a intamplat si cu piesa asta) sa dea suflu unui text, unor stari conflictuale, starnind reflectie.
asa ca astept cu drag impresii la randul meu dupa ce vei fi vazut sur le vif ce si cum.
ma bucura orice fel de reactie la genul acesta de semnalari ale mele. cu atat mai mult o reactie prin care se primeste in cheia in care a si fost deschisa usa.
intre timp am mai auzit una alta despre peca si accentele sale narcisiace, de mentionare a propriului nume in creatiile sale. dincolo de ele ramane insa felul in care altcineva decat el reuseste (cum s a intamplat si cu piesa asta) sa dea suflu unui text, unor stari conflictuale, starnind reflectie.
asa ca astept cu drag impresii la randul meu dupa ce vei fi vazut sur le vif ce si cum.
Pe textul:
„Craiova beepin\' city" de nica mădălina
Recomandat0 suflu
Contextmarius, nu faceam decat sa spun altfel ce zice si veronica.
si anume ca nu consider ca suntem in prezenta unei poezii a esentializarii, ci in prezenta in genere a unor texte reductioniste, bazate pe asa zisa putere a scurtimii, dar care se opreste la tatonari stangace ale poeticului.
cat despre acest text al aceleiasi autoare, el este o simpla adnotare, fara valente autonome ca text.
deci pentru voce, da, si plusvaloare.
si anume ca nu consider ca suntem in prezenta unei poezii a esentializarii, ci in prezenta in genere a unor texte reductioniste, bazate pe asa zisa putere a scurtimii, dar care se opreste la tatonari stangace ale poeticului.
cat despre acest text al aceleiasi autoare, el este o simpla adnotare, fara valente autonome ca text.
deci pentru voce, da, si plusvaloare.
Pe textul:
„poem despre timp scris cu sânge..." de ioana matei
Recomandat0 suflu
Contextscuze ca revin si cu tot respectul pentru dreptul fiecaruia la un propriu sistem axiologic in materi estetica, dar propun o provocare oricui e dispus sa i dea curs.
si anume sa scriem esentializand in aceasta maniera. caci personal cred ca este vorba de maniera, necontinuarea sensurilor din aceste texte ale acestei autoare putand fi interpretata si ca lipsa de aparatura poetica si poietica pentru dezvoltarea lor in discursuri altfel.
nu cantitatea da calitatea, asta stiu prea bine. ce spun este ca e o capcana sa confundam putinul cu esentalizarea. asta in genere, nu acuz ca ar fi vorba de asa ceva aici.
asadar provoc nu la un atelier de recomandate, ci la a scrie in maniera aceasta. pe care nu o consider stil sau monopol al ioanei matei, cu toata admiratia pentru cum se indreapta catre texte reduse la un simplu cuvand sau chiar sublimul tacerii.
asa vedem si cat de originala este maniera, sub rezerva ca nu originalitatea e criteriul estetic ultim. pentru o opinie interesanta pe tema asta, imi permit sa trimit nu la esentialisti, ci la gombrowicz, in jurnalul sau.
si nu ironizez deloc.
si anume sa scriem esentializand in aceasta maniera. caci personal cred ca este vorba de maniera, necontinuarea sensurilor din aceste texte ale acestei autoare putand fi interpretata si ca lipsa de aparatura poetica si poietica pentru dezvoltarea lor in discursuri altfel.
nu cantitatea da calitatea, asta stiu prea bine. ce spun este ca e o capcana sa confundam putinul cu esentalizarea. asta in genere, nu acuz ca ar fi vorba de asa ceva aici.
asadar provoc nu la un atelier de recomandate, ci la a scrie in maniera aceasta. pe care nu o consider stil sau monopol al ioanei matei, cu toata admiratia pentru cum se indreapta catre texte reduse la un simplu cuvand sau chiar sublimul tacerii.
asa vedem si cat de originala este maniera, sub rezerva ca nu originalitatea e criteriul estetic ultim. pentru o opinie interesanta pe tema asta, imi permit sa trimit nu la esentialisti, ci la gombrowicz, in jurnalul sau.
si nu ironizez deloc.
Pe textul:
„poem despre timp scris cu sânge..." de ioana matei
Recomandat0 suflu
Contextdoar un comentariu interesant al unei picturi. o reactie de vizitator de muzeu, ce-i drept, sensibil la arta.
intreb acum, fara sa vreau sa satrnesc polemici cu privire la ce e inspiratia si cum se starneste ea cand vine dinspre un produs cultural (in acest caz o pictura), nu-i asa ca fara acel tablou lumea ar fi fost mai saraca cu acest text?
nu ironizez, desi realizez ca intrebarea mea nu poate ramane decat retorica, in masura in care orice text poate fi o simpla nota de subsol la un altul, spus in cuvinte sau nu.
intreb acum, fara sa vreau sa satrnesc polemici cu privire la ce e inspiratia si cum se starneste ea cand vine dinspre un produs cultural (in acest caz o pictura), nu-i asa ca fara acel tablou lumea ar fi fost mai saraca cu acest text?
nu ironizez, desi realizez ca intrebarea mea nu poate ramane decat retorica, in masura in care orice text poate fi o simpla nota de subsol la un altul, spus in cuvinte sau nu.
Pe textul:
„poem despre timp scris cu sânge..." de ioana matei
Recomandat0 suflu
Contextniste repetitii deranjante, gen mercur mercur in prima parte, cedarea din strofa penultima.
cred ca ar mai merge slefuit, cu grija mare la scapari de genul acestor repetari.
desi cumva se simte suprapunerea a patru maini (din cauza elementelor de trecere de la o strofa la alta, a progresiei nelineare a textului, facuta din unghiuri si cu lungimi diferite), e un text inchegat.
mi au placut prima si ultima strofa, sunt ferme si totusi deloc seci sau patetice (de la patos).
cred ca ar mai merge slefuit, cu grija mare la scapari de genul acestor repetari.
desi cumva se simte suprapunerea a patru maini (din cauza elementelor de trecere de la o strofa la alta, a progresiei nelineare a textului, facuta din unghiuri si cu lungimi diferite), e un text inchegat.
mi au placut prima si ultima strofa, sunt ferme si totusi deloc seci sau patetice (de la patos).
Pe textul:
„J" de Veronica Văleanu
Recomandat0 suflu
Contextmi au placut prima si ultima strofa, pentru cum se deruleaza si pentru ce spun.
sunt macerate si se vede.
restul ar putea fi reamenajat, in sensul ca ar putea fi condensat, prin renuntare la explicitare.
sunt macerate si se vede.
restul ar putea fi reamenajat, in sensul ca ar putea fi condensat, prin renuntare la explicitare.
Pe textul:
„duminică la amiază" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
Contextare formulare vehementa, fara sa aduca insa argumente de fond care sa o justifice.
ca formulare este deci incitant, dar ca si continut ramane in ceata care nu permite nici macar contradictie sau polemica.
ca formulare este deci incitant, dar ca si continut ramane in ceata care nu permite nici macar contradictie sau polemica.
Pe textul:
„Te uită cum crește vaginul" de razvan cirezaru
0 suflu
Contextcam greu de citit pe monitor, caci foarte lung, dar merita citit, macar ca si contrapondere pentru parerile proprii sau ca familiarizare cu ceea ce abordeaza.
Pe textul:
„„Casa Teslarului”, între Anxietate și Izbăvire: „Indisolubila Dedublare” a Eului" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextpoezia coerenta, cu idee, impact vizual si plasticitate, cu ritm si autonomie e aici - în
spatele draperiei mă apăram de ziua următoare făcând dragoste cu tine
de fiecare data ajungeam în alt oraș
fiecare poziție mă trimitea în alt loc
asta as salva din text
spatele draperiei mă apăram de ziua următoare făcând dragoste cu tine
de fiecare data ajungeam în alt oraș
fiecare poziție mă trimitea în alt loc
asta as salva din text
Pe textul:
„ascensiune înlăuntrul tău" de Laurențiu Belizan
0 suflu
Contexte putin cam academicista formularea, la nivel si de expresie, si de sens.
in rest, e rost de vitalitate, de msicare discursiva lejera, care sa potenteze valoarea intrebarilor ridicate mai degraba decat argumentele care se tes pentru asta.
in rest, e rost de vitalitate, de msicare discursiva lejera, care sa potenteze valoarea intrebarilor ridicate mai degraba decat argumentele care se tes pentru asta.
Pe textul:
„Taxidermia scrisului" de Veronica Văleanu
0 suflu
Contextopera deschisa e una si joaca avand finalitate exclusiv intrinseca e alta. prima lasa loc si mesajului, oricat de absurd sau non sensic, cea de a doua se epuizeaza de la primele experimentari.
nu este deci vorba de placut sau displacut.
nu este deci vorba de placut sau displacut.
Pe textul:
„papura noua guinee" de Yigru Zeltil
0 suflu
Contextlupta cu forma e o tema valida, insa ecartul dintre felul in care s-a facut deja si felul in care o tot regasesc pe aceasta pagina de autor nu e suficient incat sa permita spargerea nici a formei, nici a formelor deja existente ale luptei cu forma.
de aceea asist mereu aici la un exercitiu de stil ca o roadere in gol, ce nu depaseste mai mult decat regreseaza. asa si in acest text, a carui matematica, oricat si de oricate ori data peste cap, are acelasi efect si un singur rezultat, cunoscut oricum a priori.
de aceea asist mereu aici la un exercitiu de stil ca o roadere in gol, ce nu depaseste mai mult decat regreseaza. asa si in acest text, a carui matematica, oricat si de oricate ori data peste cap, are acelasi efect si un singur rezultat, cunoscut oricum a priori.
Pe textul:
„papura noua guinee" de Yigru Zeltil
0 suflu
Context