nica mădălina

Când n-am încercat încă să spun că-mi place, de luni până vineri, de anumiți puști. Mai mult decât de guma de mestecat, de surprizele de la guma de mestecat, de anumite desene, chiar animate și chiar

Uneori, duminica e o zi în care poți fi cine vrei și chiar cine nici nu te gândești că ai putea fi. Într-una dintre duminicile trecute s-a întâmplat să fiu Ludovic al XIV-lea și, timp de aproape două

Marguerite Duras spunea despre Sartre că nu a scris, pentru că nu a acces la scrisul pur, fiind mereu contaminat de elemente din mediul înconjurător (morale, sociale, politice). Iar noi aflăm zilnic

acum nici măcar nu mai plouă lumina se descompune în fața unei ferestre zidite dincoace lucrurile de uitat se fac mai multe decât ce trebuie să țin minte și cățelul acela sub

„Eu cred că personajul e fascinant și unic și cred că aici e atracția”, spunea regizorul Vlad Mugur, în timpul montării Hamletului clujean de acum ani buni. Cred că acest lucru este valabil și pentru

uneori într-o mare de labagii zărești omul pe bune aproape sfârșit vibrație albă pulovăr în dungi se îndreaptă spre tine cu ochii închiși are alții pictați peste tot și dintr-o dată nu te

.în sinea ei, durata nu știe cât poate să țină doar este, femeia la fel. Te cred pe cuvânt n-am fost acolo vreodată m-au consemnat la domiciliul unui perete. pâine și apă zi după zi. o

spunea „eu sunt disperarea, tăcerea și nodul, eu am adus lâna din care femeile voastre își împletesc copiii de aur, eu am călărit zorii pe calea lactee și i-am biciuit pân’ la sânge, dincolo

celălalt bucurești, dezgropatul în care balcoanele slab luminate sunt catedrale în somn, iar faptul că ceilalți există mă liniștește . lumea de-aici și lumea de-apoi - distincția asta a

Sigur voi arde. Și casa va arde până la capăt. Mirosul deja se deșiră în aer. Noi ardem deja. Mustățile din polistiren se țin tari. Și ochișorii de sticlă. Omul pe fiul omului și

sau despre cum te strecori înapoi în singurătate cam ca-n corpul de acum cinșpe ani ceva mai strâmt și lipsit de urme începi să te strigi cu toate numele pe care ți le-au dat de fapt tu cauți

Se ia crenguța de mesteacăn și se crestează un pic. Se așteaptă. Apa lui se adună încet. Se bea. Cu gândul la drumuri îmbrăcate-n ploaie. Cu gândul că acela ce nu mai este există.