nica mădălina
Verificat@nica-madalina
pesemne astepta, la gura sobei, sa se mentina singurul nedegerat. sau printre putinii \"alesi\".
la fel concluzia din ultima fraza. o mi nu ne!
cum stim \"noi\" exact ce si cum...
serios, ma minunez mereu cum si de unde aceste sa le numim adevaruri axiomatice. pentru ca asa sunt livrate. cine sa mai stie de ce.
Pe textul:
„Tudor Arghezi și prezentul continuu" de Madalin Ciortea
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
nu ceream dizertații ample, de altfel. doar să fii limpede, să eviși interpretări legitime, iată, când ai ales exprimarea pe care ai ales-o.
iartă-mi exprimarea ce poate părea dură.
acum, în parte glumind și fără să compar cu, dar plecând de la, să mai destind un pic, zic așa:
ce mă fac, veronica, eu, care am de scris o carte despre consecințele juridice ale conceptului de solidaritate, impusă de Constituție ca fundament al statului? am ales asta tocmai că refuzăm să ne gândi la consecințele concrete ale conceptelor (or, unul juridic ne afectează rău, cât timp e obligatoriu, fiind cuprins într-o regulă de drept). m-am încumetat, e teren virgin. plus că e, într-adevăr, spinoasă.
să râd de pe acum de mine? n-o să fac asta.
repet, nu fac legătură cu ce or decide să vorbească împricinații despre. și cum.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
dar ai grijă când spui \"speranța - un concept gol\".
una e să spui că era oportun să discute despre altceva și să spui de ce crezi că era oportun, și alta să afirmi așa ceva despre speranță.
care e categorie și filosofică, și cum vrei tu,, absolut valabilă, cu ferment și actuală cât o fi omul prin univers.
repet, mă refer strict la afirmația ta care m-a uimit. poate te-ai pripit, încercând să make a point. dar păcat.
fă-l, veronica, that point, zic, asta tot zic, dar fă asta mai pe larg, poate, dar cu siguranță mai bine închegat, nu trânti doar, fără să-ți pese de propriul discurs. că iată, ajungi la afirmații de-astea...
eu zic cu speranță și mai mult decât atât. pentru că mai cred și că nu te-am înțeles greșit, în pofida stilului smuls.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
umană
e pretențios și la limita clișeului.
Pe textul:
„nu cer decât o răsturnare " de Ottilia Ardeleanu
știu și că sensul pe care-l pomenești este poate cel mai greu de circumscris. iar a da sens devine o expresie tricky, tocmai pentru asta. cumva plină de sens doar ca și cuvânt parte a expresiei.
și fiindcă ai zis \"direcție\", acum te-aș putea întreba care ar fi bine, după tine, să fie direcția șamd.
ce spun e că nu ar strica, poate cu altă ocazie, să dezvolți pe tema asta. unii îi mai citesc și pe cei care nu sunt \"măreții lideri de opinie\", după cum știi.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
și-ntreb pe bune, cât se poate de serios. cum vezi tu sensul?
accentuez că nu legat de cei doi te întreb, ci pentru că mă interesează mult. și pentru că a invoca sensul, fără măcar să-l circumscrii, fiind așa o noțiune și o realitate cuprinzătoare, ca să nu mai spunem că mai toți îl relativizăm, face ca și discursul tău să calce un pic pe lângă, adică să dea în generisme.
dar tocmai că eu cred că ai putea să spui mai mult despre te întreb.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
ok, am înțeles, ăsta e numele. dar pe când titluri altfel decât repetarea aceluiași lucru, ca un disc stricat?
Pe textul:
„cum să scrii, dacă ești eu" de Diana Frumosu
și nu le voi menționa, pentru că mai aștept alte texte, să-mi verific niște intuiții.
cert este că aici am auzit cum cineva chiar îmi vorbește fix pe tonul ăsta molcom și nostalgic, cu doza potrivită de înțelepciune, fără să se prefacă.
Pe textul:
„de vorbă cu ana" de Ela Covaci
Pe textul:
„porno trist" de ilinca nistor
sugestiile mele, de multe ori, nu se susțin pe descoperiri și redescoperiri ale roții care să-mi aparțină.
încerc, însă, când spun ceva, să țin cont de maniera în care deja scrii, considerând că felul în care deja o faci, și anume cu preferință pentru versul scurt, trebuie păstrat pentru simplul motiv că așa ai pornit la drum, așa ai simțit din prima să faci.
când va veni vream unei schimbări interioare mai ample, atunci forma o va urma și atunci sugestiile mele vor ține cont de asta, se vor plia, deci, pe acea manieră nouă.
asta pe drumul către stil.
toți suntem pe el, de altfel.
așa că nu e cazul de atâtea mulțumiri. tu ai fost doar receptivă, ceea ce e doar normal. chiar dacă realitatea e alta în jur.
uite, să citești poezie japoneză modernă. nu mă refer aici la haiku. cred că te-ar prinde. și te-ar ajuta, cred că sunt dintr-o lume care ți-ar fi dragă și amestecă o anumită sfiiciune a spunerii cu o directețe dezarmantă, acolo unde e nevoie de ea. cum sunt cam ignorantă, nu am reținut decât un nume, toshio nakae, îl găsisem pe poetry international web. vezi tu acolo și celelalte nume.
Pe textul:
„fiindcă e seara destăinuirii" de Ottilia Ardeleanu
unul singur
reușise
mai apoi
fiecare a plecat în propria viață
pentru că aici spui și despre prezent, și despre viitor. aici pleci din povestirea inițială și ajungi deasupra poveștilor.
și e melancolic acel \"unul singur reușise\". în același timp, încapsulează mult zâmbet, cel prin care se evocă iubirea de la acea vârstă.
mi-a plăcut mult pasajul.
(dincolo de dispoziția în care mă aflu)
Pe textul:
„fiindcă e seara destăinuirii" de Ottilia Ardeleanu
nu văd de ce nu ar fi sunat simplu \"imaginar își face nevoile și....\"
niciodată griul nu e nuanță de alb, în ce privește lucruri simple, ca aici.
Pe textul:
„there are no new messages in your inbox" de emilian valeriu pal
mă refeream la asta, simplu: \"imaginar iși face nevoile
la fel de imaginar...\"
și am spus că nu e musai să fim de acord. nu am insistat să \"faci ca mine\", am explicitat ceva ce spusesem limpede, de altfel, pentru că am remarcat că ai adoptat o atitudine defensivă.
repet ultima oară, cu același calm: nu e musai să ții cont de ce spun. am spus și tu decizi ce anume iei în considerare și ce nu.
cam asta. nu mai revin. văd că alegi să înțelegi albul ca fiind gri.
Pe textul:
„there are no new messages in your inbox" de emilian valeriu pal
și deci nici de exces de așa ceva.
ai deja imaginar, a-l repeta este, pentru mine, inutil. atât am spus.
nu e musai să fim de acord. dar când spui că vrei să renunți la ce este în plus, mi-am zis să-ți spun, ca lector, ce-mi sună în plus.
atâta tot.
și nu uit ansamblul. numai că din el îmi sar în ochi lucruri care ar putea lipsi și ansamblul ar avea de câștigat. desigur, e iarăși o părere.
și nu exces de logică, să fim, totuși, înțeleși.
Pe textul:
„there are no new messages in your inbox" de emilian valeriu pal
de pildă, acel \"la fel de imaginar\". mie-mi pare inutil.
era vorba, deci, despre lucruri mărunte, de asta spuneam reșlefuire, și nu refacere sau altele de gen. șlefuirea ținând de acțiunea pe detaliile cele mai detalii, dacă mi-e permisă formularea asta.
și am spus astfel tocmai că ziceai că ai pornit cu atenție la ce este în plus.
Pe textul:
„there are no new messages in your inbox" de emilian valeriu pal
vezi ce iese.
e posibil să fie o sursă din care să curgă o apă ce va potoli setea în mod neșteptat.
acum despre text: scoate al doilea ulei, e o repetiție deranjantă, se înțelege că el s-a scumpit și fără să-l pomenești a doua oară, și tot la capăt de vers.
fluieră a mirare l-aș reformula, sună din altă lume decât cea a textului. e inactuală exprimarea, în raport cu restul textului. s-ar putea spune fluieră mirat sau fluieră de mirare. a mirare, însă, deși corect, nu cadrează aici. cel puțin așa-mi pare mie.
restul le mai vezi tu, când va veni timpul reșlefuirii.
Pe textul:
„there are no new messages in your inbox" de emilian valeriu pal
dacă renunți la el nu pierzi nimic. ba din contră.
Pe textul:
„nisip aurifer" de Adriana Lisandru
nu intrasem în discuția pe fond.
și ziceam asta pentru că:
\"Astfel, Tg- Jiul nu a reușit și nu o să reușească niciodată să aibă o viață culturală activă peste media unui amărât târg de provincie, cu toate că ar fi avut și are atuurile necesare\",
iar apoi
\"Orașul acesta nu poate fi viabil din punct de vedere cultural decât prin intermediul lui Brâncuși\".
și mă întrebam de ce se contrazice textul pe sine.
simplu...
ori nu va avea șanse niciodată, ori le are...
asta spuneam, că textul e formulat deficitar. de asta nu am intrat în discuția pe fond. e păcat de fond, de altfel, de idee, să fie îmbrăcată în contradicții.
o spun ca fan Brâncuși ce mă aflu și eu.
Pe textul:
„Jugul culturii" de Andrei Novac
RecomandatPe textul:
„Și cum îți spuneam..." de dorin cozan
