Poezie
de vorbă cu ana
1 min lectură·
Mediu
cică sufletul câtărește și există
ca o noimă cuibărită printre oase
eu nu cred, ană, nu cred
ce dracu…
l-aș scoate din mine, l-aș întinde bine
pe masa din bucatarie
și l-aș răzui cu cuțitul
ca pe un caras din baltă,
de toate mizeriile, de-ar fi așa
m-aș mântui eu singur, fără de nici un dumnezeu
tu, ană, nu mai plânge că stingi lumânarea
și parcă mi-e bine că-mi picură lumină
în ochi, și ceară
e noapte, ană, și așa o sa rămână
să numeri stelele în urma mea
să numeri ană,
și colacii, și merele, și bobii
dar lasa anii, ană, lasă-i să curgă
și zi-le la toți 1
apoi ană, oprește-te la 1
că sufletul e niscaiva ceața
se duce în noapte …
tu ană, nu zăbovi
mai aprinde-mi un muc de lumânare
023.724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Covaci
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Covaci. “de vorbă cu ana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-covaci/poezie/13931732/de-vorba-cu-anaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ECMultumesc pentru cuvinte si trecerea pe aici! Imi era dor de oaspeti ca unui batranel ce se uita lung pe drumul pustiu.
Voi incerca sa revad textul.
Voi incerca sa revad textul.
0
și nu le voi menționa, pentru că mai aștept alte texte, să-mi verific niște intuiții.
cert este că aici am auzit cum cineva chiar îmi vorbește fix pe tonul ăsta molcom și nostalgic, cu doza potrivită de înțelepciune, fără să se prefacă.