Pianistul

Mi-am întins trupul la umbra brațelor tale și-am început să tac și să torc vise...subțiri, transparente ca niște voaluri de păpădii. atunci mi s-au prelins sunete din urechea stângă. le-am simțit reci---dâre de melci cu cochilii albastre, spiralate sau uneori limbi rotunde, roze de pisică plictisită de ploaie. Stăteam întinsă la umbra brațelor tale și simțeam sunete rostogolindu-mi-se pe gât, pe sâni, pe piele până în scobitura buricului unde se revărsau clipocind. Aș fi vrut să adie vântul, să-ți încline brațele spre trupul meu, să-ți faci palmele căuș și să-ți înmoi buzele de cerb însetat, în lacul albastru, sonor din scobitura buricului meu.