Poezie

Cuvinte nespuse

pentru tine

2 min lectură·19 ianuarie 2009

Mediu

Cândva a fost un început. Apoi mi-am strâns aripile sub brațe și m-am așezat

sub ștreașina cuvintelor tăcute. Și tu la fel.

A promis fiecare în colțul său de umbră, să le ascundă la subțiori

ca pe niște frici spongioase și să le tacă.

Mă întorceam în mine când se însera

abia pășind și sprijinindu-mă de propria-mi umbră

ca de un felinar pe marginea străzii.

Fereastra aia de la 14 parcă îmi rânjea cu rujul scorojit pe buze.

Dincolo stelele sinucigașe își dădeau drumul spre nicăieri

și ardeau, ardeau de tot.

Apoi cuvintele tăcute se năpusteau asupra mea

– haită de corbi sălbatici

mă strângeam ghem pe podea

sub pașii tăi morți

ca un melc sub o cochilie nevăzută

și te uram, o ură de felină cu ochii sticloși

vroiam să le pot scrijeli cu unghiile pe pielea ta

ca pe un papirus

De-ai fi întins mâna ca un orb și ai fi pipăit,

ți-ai fi găsit drumul șerpuindu-mi la picioare

ca un animal trist, îmi mâșâia tălpile cu botul.

Drumul tău îmi purta urmele...

Mă strângeam și mai mult în mine, rotund, rotund

și mă lăsam sa cad ca o stea sinucigașă

prin fereastra de la 14

jos trebuie să fie tâmplele tale, gândeam

și cuvinte multe, multe cuvinte nespuse.

003.000

Ela Covaci. “Cuvinte nespuse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-covaci/poezie/1819167/cuvinte-nespuse

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.