Poezie
Și cum îți spuneam...
2 min lectură·
Mediu
L-am visat pe Isus. Era
în Egipt, călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”
Înainte de asta, trăgea cu urechea lipit de ușile egiptenilor.
Ele înverzeau pe loc, iar din crăpăturile lor
se umflau portocale, lămâi.
Atunci, ieșea egipteanul în ușă
și-l lua frumușel de ureche deoparte:
- Nu ți-e rușine, om bătrân, nu ți-e rușine?
Ia du-te, du-te-ncolo, valea!
Și Isus se ducea, nu zicea nu.
La următoarea ușă, iar,
Își sălta bățul, își potrivea pe chelie coronița din flori de catus
se bătea peste cămașa de praf, turna un fir de-apă în cap
îmi făcea cu ochiul și iar
“-I-haaa, i-haaaa!”
Mi-am zis atunci:
“Dacă vine la ușa mea, îl iau înăuntru,
Îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar de vin roșu ca sângele
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din
tinerețea lui, de Golgota și toate alea.”
Și a venit la ușa mea.
Și-am deschis-o.
Dar ușa mea s-a deschis
s-a deschis pe dinăuntru, jur.
Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus,
cu miros de lămâi.
Într-o clipă am văzut totul și-am auzit,
am auzit un glas din amvon:
“Pe cine vreți să vi-l dau: pe Isus?
Sau pe el?”
Și omul acela arăta către mine.
Am trântit ușa, am trântit-o.
Visez. Pot face asta, mi-am zis. Iar data viitoare,
îl iau de urechi.
Îi amintesc de chinurile iadului,
de noi toți.
Și de mama.
Azi, mi-am amintit visul,
m-am gândit să trec pe la tine, să-ți spun.
Uite, mi-am luat și cactus!
Uite, îți voi spune, uite ce cactus!
Îl trântesc în mijlocul mesei
apoi o iau înspre baie,
să-mi scot nisipul din șlap
să mă spăl pe mâini și să-mi așez părul.
033.427
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 290
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Și cum îți spuneam....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/13968404/si-cum-iti-spuneamComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de fapt, mai ales ca este vorba despre ea.
si granita dintre textul marturisitor si cel autodemascator cred sa fie altundeva. nu stiu unde, daca as fi gasit-o nu as mai fi vorbit despre, ci as scris ca atare. si as fi recunosut-o si aici, asa cum in alte texte ale tale, cele de la inceputuri (pe aceeasi linie ca si a acestuia), mi s-a intamplat sa.
cert imi ramane insa ca, dincolo de savoarea discursului, sper ca as fi intuit-o sau intrezarit-o aici, daca ar fi fost trecuta sau macar trasata.
am ramas insa cu impresia asta, de repetitie, de reluare a incalzirilor, de blocare in proiect, chiar daca una estetic coerenta si placuta, chiar sprintara, in anumite pasaje.
pe cand o reimprospatare ferma?
si stii la ce ma refer. nu \"cer\" schimbari de macaz. ma refer la nuante, la dozare si la jocul de lumini si umbre. cand fondul e acelasi, mesajul acelasi de atatea si atatea ori, ele capata o greutate si mai si.
cred ca m-am repetat si mai am si alte erori, dar...