nica mădălina

ioana, mă bucur că ți-ai oferit acest mărțișor.

tare frumoasa coperta 1.

nu fi albastră (as in blue) ca-n poză, rămâi bucuroasă cum spui că te-a făcut apariția cărții.

dau și eu stea, considerând că e un act de curaj să publici în acest moment și context.

voiam s-o las încă de când am citit prima dată, m-am gândit că e bine, însă, să nu mă pripesc.

mie imaginea de la să-uri îmi place mult și finalul.

pentru ele am revenit.

indraznesc si eu...


vino mirosind a cartofi copți și
cere-mi jumătate de viață
să nu îți fie milă de momentele mele
lucide nici de umorul rece
el pornește înaintea mea și
ajunge nici nu știu unde

acolo câteodată îmi doresc un loc
însorit lângă o bancă vopsită demult

să îmi iei fața în palme
să mă atingi pe haine
să îmi înțelegi oboseala
după la revedere să te întorci
de mai multe ori

pocnetul tocurilor îmi va aminti
cum priveam primul televizor color

o să aștept lângă șalupă
se va face frig
mă voi juca plictisit
cu o brichetă nichelată
ca și cum ar trebui să arunc
ceva în aer

uitasem de nuclear.

ce ar fi, daca mergi pe esentializare, sa mai scuturi textul?

of, in doar cateva randuri plus titlul ai reactie, reactivi, radioactiv

e cam mult

plus subtitlul...

cristina, de acord. eu am crezut ca miza e pe masculin feminin, bloc casa, intrepatrunderea lor si ca se poate formula mai limpede, mai ales in partea de inceput a textului.

mi am odihnit un pic mana si mai spun ca de la stofa 5 incolo e inchegat si decis, are planuri fara sa se rataceasca printre ele.

din strofa 4 sunt ceva versuri de pastrat..

finalul e frumos, renunta la aratatul de muschi auctoriali si descopera personajul ax, care da rost.

am vrut sa las semn mai mare ca asta, dar mi am dat seama de o incoerenta.

sta la bloc sau la casa?


da, esti tu blocul, inteleg, dar deruteaza, scindeaza textul.

un text care altfel, inca pigulit un pic, foloseste mai bine imaginile supra, in sensul ca le introduce in reteaua unui film. scurt, dar are spune ceva, nu doar etalari de jonglat cu imaginile cum mai faci tu prin texte.

acesta spune despre asteptare, tandrete, disperare, ratare si acceptare. are si un licar de nadejde.

as revedea, deci, opozitia bloc casa, la avizier as renunta samd.

dar ma doare ana cu care tastez, la propriu. poate voi reveni. cu scuze ca inchei brusc.

ultima stofa merita alt text, centrat pe ea si aflat la naltimea ei. e nedrept pt ea sa duca n spate tatonarile si stangaciile din textul acesta.

iată deci nostalgia după om era și mai mult de atât.

mulțumesc pentru detalii.

nu mă pricep la taiga. poate nici la lumină.

dar

ce pot spune e că foto m-a cucerit. într-atât încât nu mai importă dacă e sau nu prelucrată, căci are un firesc al mușcăturii la care tânjim. și dacă nu ne reușește mușcatul din lună, măcar pădurii îi.

și culoarea asta de soare în asfințit

și simplitatea imaginii omului, la distanță, așteptând, lângă cuib, cu nostalgia omului și, culmea, nu a naturii.

mesajul nu e, iată, unul simplu. adică asocierile și adâncirile pe care le permite mă fac să spun că nu e liniar, cum poate părea.

argumente sau nu, cert e că toate astea le înaintez pt.

cand am zis repetitii ma refeream la excesul de galben si la acel a. primul da impresia de cautare a unui refren, iar a-ul de cautare de ritm. iar asta opreste textul, ii fura din credibilitate, pentru ca se simte autorul ce lucreaza in el tocmai cand vrea sa transmita o pierdere totala in ceea ce textul evoca.

alice, de data asta nu ma mai abtin.
summum inseamna altceva decat suma, cum ai mai folosit si la mine candva.
cand nu stii latina, arat-o si tu sub texte vai de capul lor.
asa e pacat, zau.

despre text acum: e labartat ca asezare, dar o face din nevoia de expulzare. la rece, decupat mai atent, s-ar mai putea scutura de burti precum repetitile scapate din frau, care taie din tremurul pe care se mizeaza.

mulțam, felix.

mulțam, eugenia, pt așezarea fotografiei, acum am văzut.

mai cred ceva, evident: că nu e de atelier.

de rugat îl rog pe autor să corecteze, inclusiv greșelile gramaticale. și să scoată din categoria sf :)

poate poate se rezolvă ceva apoi.

m-a prins, cu tot cu stângăcii și erori de tastare, chiar în pofida felului cum scapă de sub control pe alocuri.

prima parte am citit-o mai cu junghiuri, dar de la a doua încolo...

și ajung la a treia, care este delicioasă. încurajez stilul ăsta, între inconștient și naiv, care telegrafiază bucle prin păr, adică variațiuni pe o idee cât se poate de simplă și aparent futilă. și păstrează, dincolo de astea, firescul.

partea trei are acel gen de oralitate pe care o practică doi prieteni ce-și dau o temă de fabulat și unul și-o asumă ca pe o realitate și începe și nu se mai oprește, fără ca celălalt să întrebe \"și? și?\".

ce încerc eu să argumentez e, de fapt, un fapt. faptul că am izbucnit în râs cum de mult nu mi s-a întâmplat, de la \"timnp în care m-a părăsit nevasta\".

iar râd.

da, are și typo, da, nu e încadrată corect. da, e mai degrabă o pastilă. da, în prima parte se simte că se caută efectul comic.

de asta spun că pe final, când devine mai nonșalant demersul, îl și găsește.


dau și eu o stea impresionistă, dar cine poate ști viitorul?

eu nu știu dacă ei chiar primesc acadele.

știu însă că, dincolo de ce chipuri expresive și frumoase au, acei araci sau ce or fi, de lemn, sunt ca niște bețe pe care stau acadelele.

corespondența asta am apreciat-o.

dacă tot ai renunțat la celelalte întrebări, acum singura pe care ai oprit-o e stingheră și face hău acolo.

mai ales că ai optat pentru o altă așezare în pagină. incontestabil mai bună, din punctul meu de vedere, pentru curgerea strunită a discursului. înainte era dezlânat.

uitasem să întreb: chiar sunt conifere acolo? adica ei, copacii înșiși intrau în trupuri sau doar conuri, fructele lor?

eu una cred că erau conuri. ele stau căzute la pâmânt șamd. sunt fan, oricum, am și colecție, nu că ar avea legătură cu textul tău :)

bluza sintetică sparge tot. chiar dacă ai pus acel sintetică pentru a contrasta cu natura, dă o senzație de disconfort. cel puțin celor cu piele sensibilă.

înțelegi ce spun, sper, fără să mai dezvolt.

te poți lipsi de acel adjectiv mai ales în contextul în care mai la tot pasul folosești determinanți pentru mai orice. de aici alt disconfort, dar asta ar fi altă discuție.

plus că întrebările par puse cu mâna, nu rezultate dintr-un de la sine al discursului. dar poate simt eu greșit.

dincolo de ea, evident

și motive, nu morive

e cam evidentă parafraza, iar dincolo de doar adăugiri care să crească numărul de cuvinte cât să fie încropit un text.

în afară de parafraza cu pricina, doar aserțiuni simpliste asezonate cu multe puncte de suspensie.

morive pentru care acest text nu stă-n picioare.

cel puțin nu ca text de primă pagină.