nica mădălina
Verificat@nica-madalina
chiar dacă ideile au același pol
și pe ecran văd about blank
am aruncat nada urmează răbdarea
în liniște imaginile, cârligul
mai citesc un mail mai mângâi
copilul pe frunte
privesc muștele se lovesc de
fereastra închisă
atingere aspră
calcar, mucagai
iubirea și moartea
își dau mâna cu timpul
chiar și așa, finalul tot îmi pare pretențios, fiind prea mulște cuvinte mari pe mm pătrat...
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
așa că prima strofă aș vedea-o simplificată, mai ales că e fundamentul întregului text.
Pe textul:
„ziua cu patru pereți " de Nuta Craciun
de altfel, laura, indecizia asta în ce privește tonul strică cel mai mult. încearcă să menții tonul textului cap-coadă, apoi vezi ce iese și dacaă e în concordanță cu intențiile tale privind ceea ce vrei să transmiți și cum vrei să o faci.
adică să ai ceva compact și coerent pe care să lucrezi apoi, în privinșa detaliilor.
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
or, o parodie fie e parodie cap-coadă, fie nu mai e (mă gândesc, spunând asta, la criteriul coerenței textului cu sine).
iar auto-parodie, cu atât mai puțin, lipsind auto-referențialitatea.
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
și nici eu nu cred că sunt. observațiile și sugestiile mele le las doar acolo unde cred că se poate îmbunătăți, încercând să mă conving, pe parcurs, dacă acel user are ceva de spus realmente și dacă o poate face bine.
și laura sper că a prins asta, având în vedere desele mele reveniri, cu exemple și tot tacâmul.
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
lumea care suspină a neînțelegere?
oof, sunt doar două exemple de formulări prețioase, pretențioase, care îndepărtează.
cu permisiunea ta, laura, i-aș spune lui radu că nțaș folosi baroc stilistic decât dacă formulările ar fi într-adevăr dantele executate grațios, prin care să fie dezvoltate straturi semantice, și nu expresii adiționate, la graniță cu șablonul, graniță pe care o trec de cele mai multe ori.
formulări care nu reușesc imagistic, pentru că nu dozează abstractul și concretul în mod fericit.
și atunci în loc de baroc aș spune amestecare și complicare.
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
adică fie renunți la micșunele, fie la suav. pentru a fi ironică acolo nu e nevoie să le folosești pe ambele.
ăsta ar fi un exemplu de forțare, de ostentație...
finalul cu supa cosmică și morgan freeman nu face sens. dacă ai dorit o doză de absurd, iarăși e bomboană pe colivă, pentru că și confuzie, și sarcasm forțat, și absurd e mult. și e mult pentru mine una, cititor care mă întreb \"bine bine, dar până la urmă dar despre ce se vorbește aici așa de alambicat?\"
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
nu știu, laura, dar poate dacă te-ai scutura de nevoia de a adăuga floricele inutile, dacă ai lăsa textul liber, să-ți spună el ce ai de spus, și nu invers...
Pe textul:
„de dragoste" de Laura Danaila
pentru că mesajul nu este unul revoluționar, căruia să i se preteze sarcasmul forțat...
așadar, poate nu de accentuare e nevoie, ci de rotunjirea unor colțuri. de simplificare, cu alte cuvinte.
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
apoi, c-un deget.
niște spații în plus înainte de niște virgule.
imperativ decupate? cam forțat.
în rest, plăcut ce e scris între paranteze.
Pe textul:
„poem cu domnișoară, copil și pahar gol de compot" de mihai amaradia
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
Pe textul:
„Poemul meu tare și apăsat" de Marinescu Victor
și, victor, îndrăzneala stă nu atât în cuvintele folosite (aceleași mereu, oricum, de aici și senzația de apă în piuă fără niciun folos), cât în voce și în urma pe care o lasă, staza pe care o provoacă sau tresărirea. și, peste toate, în tensiunea care îți reușește sau nu.
dar știi astea, sper. de aceea mă miră discursul ăsta justificator, moale, de aici. parcă te scuzi pentru ceva. decât să te scuzi, încearcă!
mai tare, mai apăsat. nu de alta, dar asta anunți în titlu, iar textul nu oferă asta.
Pe textul:
„Poemul meu tare și apăsat" de Marinescu Victor
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
plus aici - În această idee, ne sugerează George Bădărău că ar merge o inversiune, pentru a urma topica firească subiect - predicat, adică george Bădărău de sugerează că...
în fine, dacă mai sunt, dacă mie mi-au mai scăpat, poate nu-ți scapă ție.
Pe textul:
„Mișcările Avangardiste și tehnicizarea limbajului poetic" de Paul Gorban
Recomandatla fel și în strofa a doua, cu versul doi.
Pe textul:
„la pescuit de iluzii" de Silvia Goteanschii
un ritm bine susținut, care însă ar fi și mai fluent dacă s-ar face mici retușuri (de pildă, și-ul dinaintea piperului nu e necesar, adaugă o silabă care încurcă ritmul sau din Baudelaire, unde aș vedea de Baudelaire), precum și dacă ar fi eliminați anumiți determinanți (și-așa e înghesuială mare), gen lila, de alun, genele de rimel.
Pe textul:
„Mirodenii, ceai și ploi" de Adriana Marilena Stroilescu
e prea mult. trebuie aerisit, dată o corență lexicală și semantică. excesul de direcții sparge textul și nu mai rămâne din el mai nimic...
Pe textul:
„azi mi-am propus să scriu" de Laura Danaila
apoi dezacord la direcții: una (...) care au pus accentul
apoi, la a dou direcție, nu e nevoie de virgulă după iar - iar, cealaltă. de fapt, nu e nevoie deloc de acel iar. de asemenea, și aici e nevoie de acordul dintre subiect și predicat. cealaltă (...), reprezentată de (...), pune accentul\" (și nu pun, cum e acum).
mai ala vale e un \"această ideea\".
bref, aticolul e de revăzut, măcar din perspectiva acestor numeroase erori de redactare.
Pe textul:
„Mișcările Avangardiste și tehnicizarea limbajului poetic" de Paul Gorban
Recomandatși aș mai departe.
s-ar putea să fii pe o pistă falsă, crezând asta.
sau nu consideri că mulți care au plâns scriind au scris lucruri care au lăsat rece o lume întreagă? pentru aa-l mișca ăpe cititor nu-i suficient să fii tu mișcat. scrisul ține de cum transpui și cum transmiți, nu doar de ce anume vrei să transpui și să transmiți.
ține, ca multe altele, de o adecvare a mijloacelor, de cum, nu doar de ce și de de ce.
or, la partea asta, la cum scârțâie niște scrieri ale tale, ca și colajul de față. exagerările din el nu mișcă. am încercat să și spun de ce, așa cum am mai făcut-o, de-a lungul timpului, în ce privește ceea ce scrii.
Pe textul:
„dacă dumnezeu ar exista și aici" de Marinescu Victor
