Poezie
dacă dumnezeu ar exista și aici
2 min lectură·
Mediu
![\"gunoaie\"](\"http://s292.photobucket.com/albums/mm30/arteflesmar/?action=view¤t=gunoaie.jpg\")
ar fi simplu și tot ceea ce simt s-ar preface în culori
să spun, uite
e negru cu puțin alb ori verde, dar nu este așa,
mai ales când mint.
ceva din mine nu funcționează bine.
seamănă cu o femeie înspăimântată
și nu e tot.
cineva merge spre ea ca în jocurile alea
first person în care imaginea e privită prin ochii eroului
și o dezbracă, o lovește cu furie
în timp ce camera tremură chiar acolo
lângă zidul ăla înnegrit de gânduri,
până când intră cu totul în carnea ei
și chestia asta mă sperie de moarte.
deși lumea mă strigă
și ar trebui să răspund
da!
nu e deloc ușor.
chiar și în alb negru
![\"alb-negru\"](\"http://s292.photobucket.com/albums/mm30/arteflesmar/?action=view¤t=1IMG_2046.jpg\")
m-aș plictisi repede și oricum nu-mi iese.
probabil aș bea mai mult, aș fuma mai mult
orice altceva dar nu slim și clar aș fute mult mai mult,
asta da
asta da, pe asta_ check
da da
pixul clickăie, trag linii, bifez
și dumnezeu ar putea fi acolo
picior peste picior, încercând de ce nu,
mai mult.
și nu e tot
![\"Photobucket\"](\"http://s292.photobucket.com/albums/mm30/arteflesmar/?action=view¤t=gauracheii.jpg\")
să apeși,
să se facă lumină pentru că el e tot acolo
și fumează, își face gura așa
și ochii prin întuneric,
iar toată treaba asta îți ia ceva timp
și când în sfârșit crezi că ai reușit,
apeși iar
nu e deloc ușor.
de data asta în culori
![\"totuna\"](\"http://s292.photobucket.com/albums/mm30/arteflesmar/?action=view¤t=5.jpg\")
fut!
fut!
fut!
sau cum ar spune Irina Nistor
la naiba!
totuna
![\"inima\"](\"http://s292.photobucket.com/albums/mm30/arteflesmar/?action=view¤t=1Picture124.jpg\")
fără diacritice, fără nimic în plus
tot ți se întâmplă și când simți că o iei razna
sună telefonul și realizezi că într-un fel sau altul
ești băgat.
și ce dacă afară plouă!
îți vine să scoți inima, s-o strângi,
să ți se facă prin întuneric,
atât!
053.099
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 286
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “dacă dumnezeu ar exista și aici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/13984014/daca-dumnezeu-ar-exista-si-aiciComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVatunci sa desenam o lume fara \"fut\" si alte alea si sa scriem sub ea \"zip it\". cred ca ar fi mult mai vulgara decat este acum. dincolo de vulgar exista si o doza de inocenta pentru a pastra echilibrul. imagineaza-ti cum ar fi daca doar ai plange si in rest nimic. asa ca spun: la dracu\', vreau si pot sa fac orice pentru a exista in primul rand pentru mine. chiar pot sa zambesc si consider ca nu schimb in rau realitatea celorlalti atunci cand scriu despre realitatea mea. si daca eu am ales aceasta cale pentru a descoperi acel cuvant pe care sa-l simt macar o singura data in viata si apoi sa-l scriu de o mie de ori in o mie de feluri, pentru a zambi in primul rand eu, de ce nu. daca eu zambesc si cititorul va zambi, daca eu plang si el va plange, daca eu traiesc si el va trai. de fapt doar asta conteaza. de fapt asta caut. acea stare care poate fi spusa prin acel cuvant si pentru asta trebuie sa traiesti si sa incerci orice. merita!
0
MVsi daca nul voi atinge niciodata, asta e! macar am incercat
0
NMvictor, faptul că tu zâmbești nu-l face pe cititor să zâmbească, musai, și el.
și aș mai departe.
s-ar putea să fii pe o pistă falsă, crezând asta.
sau nu consideri că mulți care au plâns scriind au scris lucruri care au lăsat rece o lume întreagă? pentru aa-l mișca ăpe cititor nu-i suficient să fii tu mișcat. scrisul ține de cum transpui și cum transmiți, nu doar de ce anume vrei să transpui și să transmiți.
ține, ca multe altele, de o adecvare a mijloacelor, de cum, nu doar de ce și de de ce.
or, la partea asta, la cum scârțâie niște scrieri ale tale, ca și colajul de față. exagerările din el nu mișcă. am încercat să și spun de ce, așa cum am mai făcut-o, de-a lungul timpului, în ce privește ceea ce scrii.
și aș mai departe.
s-ar putea să fii pe o pistă falsă, crezând asta.
sau nu consideri că mulți care au plâns scriind au scris lucruri care au lăsat rece o lume întreagă? pentru aa-l mișca ăpe cititor nu-i suficient să fii tu mișcat. scrisul ține de cum transpui și cum transmiți, nu doar de ce anume vrei să transpui și să transmiți.
ține, ca multe altele, de o adecvare a mijloacelor, de cum, nu doar de ce și de de ce.
or, la partea asta, la cum scârțâie niște scrieri ale tale, ca și colajul de față. exagerările din el nu mișcă. am încercat să și spun de ce, așa cum am mai făcut-o, de-a lungul timpului, în ce privește ceea ce scrii.
0
MVeu am spus
si daca eu am ales aceasta cale pentru a descoperi acel cuvant pe care sa-l simt macar o singura data in viata si apoi sa-l scriu de o mie de ori in o mie de feluri, pentru a zambi in primul rand eu, de ce nu. daca eu zambesc si cititorul va zambi, daca eu plang si el va plange, daca eu traiesc si el va trai. de fapt doar asta conteaza. de fapt asta caut. acea stare care poate fi spusa prin acel cuvant si pentru asta trebuie sa traiesti si sa incerci orice. merita!
si tu ai spus:
victor, faptul că tu zâmbești nu-l face pe cititor să zâmbească, musai, și el.
și aș mai departe.
s-ar putea să fii pe o pistă falsă, crezând asta.
sau nu consideri că mulți care au plâns scriind au scris lucruri care au lăsat rece o lume întreagă? pentru aa-l mișca ăpe cititor nu-i suficient să fii tu mișcat. scrisul ține de cum transpui și cum transmiți, nu doar de ce anume vrei să transpui și să transmiți.
daca citeai cu atentie ai fi inteles ca liantul dintre starea mea si a cititorului este acel cuvant pe care vreau sa il descopar, atat pentru mine cat si pentru cititor. ti se pare cumva ca am spus: eu sunt poetul, in comentariul de mai sus. mie nu. dimpotriva, incerc sa gasesc drumul sper acel cuvant, care nicidecum nu nu-mi va acorda titlul de poet. singura finalitate este ca voi afla cine sunt si nu unde ma duc.
cam atat am avut de spus.
si daca eu am ales aceasta cale pentru a descoperi acel cuvant pe care sa-l simt macar o singura data in viata si apoi sa-l scriu de o mie de ori in o mie de feluri, pentru a zambi in primul rand eu, de ce nu. daca eu zambesc si cititorul va zambi, daca eu plang si el va plange, daca eu traiesc si el va trai. de fapt doar asta conteaza. de fapt asta caut. acea stare care poate fi spusa prin acel cuvant si pentru asta trebuie sa traiesti si sa incerci orice. merita!
si tu ai spus:
victor, faptul că tu zâmbești nu-l face pe cititor să zâmbească, musai, și el.
și aș mai departe.
s-ar putea să fii pe o pistă falsă, crezând asta.
sau nu consideri că mulți care au plâns scriind au scris lucruri care au lăsat rece o lume întreagă? pentru aa-l mișca ăpe cititor nu-i suficient să fii tu mișcat. scrisul ține de cum transpui și cum transmiți, nu doar de ce anume vrei să transpui și să transmiți.
daca citeai cu atentie ai fi inteles ca liantul dintre starea mea si a cititorului este acel cuvant pe care vreau sa il descopar, atat pentru mine cat si pentru cititor. ti se pare cumva ca am spus: eu sunt poetul, in comentariul de mai sus. mie nu. dimpotriva, incerc sa gasesc drumul sper acel cuvant, care nicidecum nu nu-mi va acorda titlul de poet. singura finalitate este ca voi afla cine sunt si nu unde ma duc.
cam atat am avut de spus.
0
s-ar justifica dacă restul textului ar avea forță. așa însă, toată speranța e pusă în explicitele astea și ele nu-s de ajuns să susțină un mesaj. repetitiv și el, oricum, în tot ce ai scris vreodată.
și nu, nu sugerează obsesia, e doar infantil, ca atitudine, semn de slăbiciune. a mesajului și a vocii care încearcă să se situeze în spatele său.