Negru Vladimir

Virgil: treaba cu ritmul e ca nu il poti pastra la infinit... hiatusul e si el parte din experienta umana:))
Lucian: Costica mi-ar da dreptate dar numai dupa ar trece totul prin verb:) Si nu mai cauta stele bre omule in poeziile mele ca imi plac asa cum sunt.
Adela: ce e viu ne provoaca la schimbare... ramane doar teama de a da curs acestei provocari :)
Elia: :)... dincolo de ironia fina remarc aplecarea ta deasupra unei lumi deloc comoda... ai dreptate dar e dreptatea ta:)
Geta:nici nu stii cata dreptate ai:)
Alina: Treaba asta cu incifratul e relativa... eu pun semintele in pamant la adancimea potrivita... ce vina am ca minerii nu vin cu lampile la ei sa le infloreasca?
Cristina: trebuie sa recunosc ca imi place sa cochetez cu misterul dar sunt trairi despre care nu ma pricep sa zic altfel.
Flaviu: stiu cum e sa fii prins intre doua rostiri diferite ce fiecare se doreste a fi prima... pricep ce spui si nu ma indoiesc ca ma intelegi... dar ultimele tale comentarii ma nelamuresc... satanismul acesta se va usca intre versurile mele caci ceea ce e demonic la mine e insasi omul in lunga lui calatorie spre Dumnezeu, un om care isi toarna cenusa in cap, isi sfasie hainele, isi musca buzele doar pentru a se sti viu. Nu cred in negatie... din capul locului o consider limitata in insasi afirmarea sa interioara a adevarului negat... satanismul ca si \"religie\" nu are consistenta... poate doar nuanta nihilista sa ii salveze din \"demnitate\"... dar lasa ca aprofundam subiectul in alta parte:)
Multumesc trecatorilor si promit ca data viitoare asfaltul va fi proaspat in betonata mea existenta:))

Cat e taina si cat e iesire din umbra pana la urma in viata noastra... frumos Camelia.

Un text reusit care evidentiaza starea aceea de lehamite in care doar ratiunea isi face jocul viclean... parca am cauta dorinta dar trupul ne e sila... am dori compania celorlalti dar nu o facem pentru ca stim ca nu vom putea sa nu ii dispretuim... nu mai credem acum nici macar in ceea ce propovaduiam odata... insa Adim ne da si solutia, inspirat sugerata, la finalul poemului.

Sta in inima barbatului dorul acesta pe care atat de frumos il exprimi tu Virgile... dorul acesta de duca... mirosul adapostului de o noapte, privirea celui care adoarme uitandu-se la stele... daca stau bine sa ma gandesc a fost o greseala ca am devenit agricultori... mare greseala. Aproape ca am uitat cum era atunci cand frangeam sub copitele cailor orizonturi mereu noi... hai ca m-ai intristat.

Dreamerule... nu am cuvinte.

Sensibil... are farmecul neterminatului...

Un text animat de o sensibilitate aparte si tratand o tema putin abordata aici. Remarc intensitatea trairii si impletirea umbrelor ce par sa puna in valoare ideea de baza a versului. Bun venit pe site \"raza de luna\".

Virgil retorica aceasta a postarii disimulate intr-o locatie care nu te reprezinta ma amuza... stii prea bine ce am vrut sa zic dar nu te iert ca ironic m-ai facut tigan:))

Uimire... ceva se va naste in curand...

Talpile acestea reci sunt un motiv foarte interesant de disecat la tine Virgile... e un sentiment de vina legat de htonianul trairilor noastre? Te simti doar curgere in sus si te temi sa lasi zagazurile deschise spre a te cunoaste in totalitate, chiar cu ricul de a te pierde? Talpile astea reci mi se par ale draq de cuminti si logice, ca o perdea care ne separa de un abis doar intuit. Sa ma scuzi ca uite m-a luat valul si pac pe psihanalistul:))

O poezie trezita poate din asteptare, potentata de melancolie dar care se asterne intr-un mod foarte direct si plin de semnificatii transmutate involuntar dar tocmai de aceea de apreciat, la un nivel mai subtil. Pentru cine are ochi se vede mult mai mult decat pare.

Un alt fel de trecere printre clipe... frumos... mi-a placut si sound-ul si vocea.

Elia: cu totii suntem orbi inainte de a vedea... sau vedem doar pana cand ni se deschid ochii...:)
Thais: trairea ta e delicata sau doar poate ironica.
Gabriela:Nu e chiar o lupta cu ingerul desi s-ar putea intelege si asa :)
Andrea:Ideea ar fi alta... uneori suntem prea grabiti sa sarim treptele ce duc la Dumnezeu... e bine sa ai pe cineva langa tine care sa te tina sa nu iti iei zborul prea devreme
Lucian: e bine daca nu ai intrebat : de ce?:) Ma bucur ca ai inteles.
Multumiri celor care m-au citit.

O poezie fermecatoare...

Constientizarea conditiei creaturale identificata ca unica stare de nastere a iubirii... frumoasa idee, frumoasa poezie.

Am scris cate ceva pentru fiecare dintre voi care ati avut rabdare sa zaboviti peste textul meu... dar o eroare fatala a sistemului de operare m-a deposedat de toate gandurile... multumesc ca ati avut bunavointa de a citi si va invit sa ramaneti peste noapte in casa mea... :)

Bravo domnul meu... mi-a placut tare versul tau.

E frumos textul... dar cine stie sah nu prea are noroc in dragoste... garda!

E frumos textul... dar cine stie sah nu prea are noroc in dragoste... garda!

Foarte expresiv... mi-a placut mult aceasta lume a ta Camelia.