Poezie
Criminal în serigrafie
1 min lectură·
Mediu
am surpat în mine moara firelor de praf pe care
le purtam de-atâtea lumi neștiute în spinare
mi s-au frânt genunchii
mi-au urlat rărunchii
porumbeii verbelor se-nfig în soare
ca un ciob nebun
ca un vers de fum
într-o clipă goală de cutremurare
trăiesc nervos și bat nervos cu pumnul în masa
materiei oarbe care ne-a îngropat casa
te-ai ascuns în ouă
să te chem când plouă
fiecare cuib stingher ce nu te are
pântec indecent
sternul divergent
între sânii albi lucind paloare
așchii sar din forma ochilor de pe perții plini de poze
luna ta se rupe într-o blană mirosind a roze
rup în stânci statuie
te fixez în cuie
ca o marmură cu brațul retezat
sânge plânge lama
cântec tace rama
baldachinelor surpate peste pat
o roză o sferă o panteră ridicând spre ceruri gheare
nebunul își pune peste rană fructe de mare
am dreptul la cauțiune
053962
0

Vezi ca ai scris \"câtec\"...
M-a impresionat poemul tau, dupa cum era si normal, asa ca...revin...pentru ca...am cam...amutit!
Uite, chiar...ma tem sa spun ceva negandit. Un lucru e cert: textul e constiutit din nervi artistici, dar care dau impresia de \"traiti\", care afecteaza, fara indoiala firile emotive (dupa cum e si o parte considerabila din mine...).