Negru Vladimir

Iulia... Andrea... am si eu o rugaminte... de ce nu lasati orgoliul acesta balta ca l-am inchiriat eu pe 99 de ani:)) Si cum sunt o fire generoasa va invit pe amandoua sa ma luati de brat spre niste vremuri mai bune/sensibile si nu in ultimul rand poetice.

Elia... asta are mai putina importanta pana la urma... dar tu esti aici... dansezi?

O atmosfera greu de definit... asta in cazul in care isi asuma cineva riscul acesta:)... nu stiu cat e iubire nevinovata, imbratisari in tipare inca neinventate sau doar perversitatea infinita a ratiunii care incearca sa ne faca sa credem iluzia.

Andrei... greu de trait asa cum zici... apreciez comentariul tau.
Thais:..ai uitat sa zici ce vei face cu ele saracutele:)
Mae: e mai bine acum?
Andrea:De unde le stii tu atat de bine?:)
Multumiri celor ce imi vorbesc si urari de mult bine celor care ma citesc doar.

Era sa zic ceva dar mi-am amintit de altceva... :))

Ce nu fac eu pentru voi... mi-am schilodit o traire si am asezat la loc un concept... poate acum o sa ma vedeti cu alti ochi:)

Lucian... o poezie pe gustul meu.

Zici bine Andrei si sa stii ca simplitatea nu va fi niciodata \"slabuta\"... nu te lasa influentat de lumea asta in continua \"evolutie\" in care e la loc de cinste ca atunci cand tragi apa la baie sa se aprinda lumina.

Cateodata trecem atat de usor pe langa poeme cu aceeasi indiferenta pe care probabil o aratam uneori si semenilor nostri... eu cred ca textul evidentiaza tocmai lipsa culorii stiut fiind faptul ca albul si negrul nu sunt considerate culori... asternuta noapte peste un han de dorinte... mai ca imi vine sa trag si eu pentru o noapte aici:)

mi-a placut... ce sa mai zic altceva?

Varstele decaderii... frumos vesmant gasit pentru aceasta idee.

Elena: Ai intuit bine dimensiunea afectiva a literei de referinta... nu sunt insa de acord cu demnitatea acordata unei alte litere... pentru ca nu e vorba de simbol aici ci chiar de rezonanta la un nivel subtil... alta data poate detaliem.
Elia:aceeasi fire empatica pe care o stiu... dar de la o vreme mult mai scumpa la vedere :)
Ionela: atunci cand tinutul spiritelor nefericite se ingemaneaza in om alaturi de angelicele fapturi ce ne vegheaza... frumos spus.
Silvia: ma bucur ca iti place... incerc sa fiu autentic in ceea ce scriu
Camelia: fiecare dintre noi pastreaza/evidentiaza ceea ce ii e aproape...
Miriam: tu ai mers mai departe... poate ca departele ce a devenit aproape s-a deschis in alt departe:)
As vrea sa fac niste precizari cu referire la cuvantul atat de discutat aici... imi pare tare rau ca ati mutat inima poeziei pe un reziduu... cuvantul in cauza exista in dictionar... ce sa zic, eu sunt mai rustic... imi place sa zic tate in loc de sani, muiere in loc de femeie etc in pofida unor prejudecati care ne limiteaza la nivelul perceptiei limbajului in loc sa ne adanceasca dincolo de textul in sine. \"Expresia folosita de tine mi se pare vulgara si banala si mai ales teribilista\"... stau si ma gandesc la ce ai zis si zau ca nu pricep... de ce ma banuiesti de lucruri care imi sunt straine? uite asa mi-a venit si cred ca se potriveste perfect contextului... acesta sunt eu si sunt sincer cu starile mele... de ce sa cenzurez? merita?
Va multumesc tuturor pentru trecere si sa stiti ca apreciez parerile voastre.

:)) lucrul in sine nu e nimic dar miscarea e fenomenala:)))

Urari de bine si lumina dezvrajita-n muguri.

Dinamitezi creatia doar de dragul contemplarii prabusirii... un gest gratuit si eroic exprimand pana la urma adevaruri simple incrustate in codul nostru genetic... suntem pasari cu aripi largi planand in noaptea firii ... de ce am avea nevoie de pamantul acesta blestemat ce naste numai estetice pierzatoare de suflet trairi.

Foarte frumos... ai creionat o atmosfera deosebita.

O Ana care isi zideste singura temnita... premisa a infloririi sufletului departe de trupul impietrit si dand cu tifla unui Manole ramas fara merinde :)

Subscriu la opinia Alinei... si mie imi place... sa ne auzim la aceeasi tacuta si expresiva masa a sufletului tau.

Uitarea si inocenta impletite in tentatia somnului fara vise sau cu vise traite absent... frumos sugerata atmosfera.

Virgil: treaba cu ritmul e ca nu il poti pastra la infinit... hiatusul e si el parte din experienta umana:))
Lucian: Costica mi-ar da dreptate dar numai dupa ar trece totul prin verb:) Si nu mai cauta stele bre omule in poeziile mele ca imi plac asa cum sunt.
Adela: ce e viu ne provoaca la schimbare... ramane doar teama de a da curs acestei provocari :)
Elia: :)... dincolo de ironia fina remarc aplecarea ta deasupra unei lumi deloc comoda... ai dreptate dar e dreptatea ta:)
Geta:nici nu stii cata dreptate ai:)
Alina: Treaba asta cu incifratul e relativa... eu pun semintele in pamant la adancimea potrivita... ce vina am ca minerii nu vin cu lampile la ei sa le infloreasca?
Cristina: trebuie sa recunosc ca imi place sa cochetez cu misterul dar sunt trairi despre care nu ma pricep sa zic altfel.
Flaviu: stiu cum e sa fii prins intre doua rostiri diferite ce fiecare se doreste a fi prima... pricep ce spui si nu ma indoiesc ca ma intelegi... dar ultimele tale comentarii ma nelamuresc... satanismul acesta se va usca intre versurile mele caci ceea ce e demonic la mine e insasi omul in lunga lui calatorie spre Dumnezeu, un om care isi toarna cenusa in cap, isi sfasie hainele, isi musca buzele doar pentru a se sti viu. Nu cred in negatie... din capul locului o consider limitata in insasi afirmarea sa interioara a adevarului negat... satanismul ca si \"religie\" nu are consistenta... poate doar nuanta nihilista sa ii salveze din \"demnitate\"... dar lasa ca aprofundam subiectul in alta parte:)
Multumesc trecatorilor si promit ca data viitoare asfaltul va fi proaspat in betonata mea existenta:))