Altarul cautarii

Mie poemul nu imi trezeste nici un sentiment. Imi pare o lista neagra de cuvinte si nimic mai mult. Trecand peste inceputul banal \"am inchis usile cu puterea mintii\" care te duce cu gandul la un film gen carrie, ajung intr-un spatiu in care mi se repeta la infinit cuvantul negru si mi se evoca multiple imagini din acelasi registru. Finalul \"singurul meu alb din decor devii negru\" nu imi spune nimic in plus fata de ceea ce constatasem anterior: totul se reduce la negru. In plus, atatea locuri comune: sange, noapte, vene, piele.

Cateodata trecem atat de usor pe langa poeme cu aceeasi indiferenta pe care probabil o aratam uneori si semenilor nostri... eu cred ca textul evidentiaza tocmai lipsa culorii stiut fiind faptul ca albul si negrul nu sunt considerate culori... asternuta noapte peste un han de dorinte... mai ca imi vine sa trag si eu pentru o noapte aici:)

ai scris una dintre cele mai frumoase poezii ale tale.
Lină, diafană si totuși plina de tării si esențe.

Nici nu mă mir sa te descopăr de fiecare data asa cum mi
te-am închipuit mereu: o artistă prin sensibilitate acută in fata vietii și eternității.

Iulia, noi doua avem stiluri diferite. Ma duc pana la a-ti spune ca mai ai mult de invatat pana sa scapi de poeme explicative si sa ajungi sa intelegi un poem vizual si intelesuri ascunse. Nu mi-o lua in nume de rau, m-am bucurat sa te vad sub un text de-al meu.

Azrail, stii ca esti intotdeauna binevenit!:)

Tie, Elena, iti multumesc din suflet. Ai intotdeauna cuvinte frumoase pentru mine, calde, mature si intelegatoare. Te mai astept!:)

Cu drag,

Da, adevarul e ca unele intelesuri sunt atat de ascunse incat nici nu merita sa investesti prea mult efort pentru a le descoperi.
Pe de alta parte, insa, cred ca trebuie mentionat faptul ca stilurile diferite nu se exclud reciproc, dupa cum nici autorii lor nu se constituie in \"clase sociale\" aflate in permanenta lupta pentru suprematie. Asadar, nu cred ca era cazul sa adopti o astfel de atitudine la comentariul unui text.

Atitudinea ta e incomparabila cu a mea. Apreciez franchetea, dar nu in necunostinta de cauza si nu atunci cand e insostita de iritatie si gratuitati rautacioase, gen \"unele intelesuri sunt atat de ascunse incat nici nu merita sa investesti prea mult efort pentru a le descoperi\". Primul comentar a fost parerea ta iar eu ti-am spus ca m-am bucurat ca m-ai citit. Acum nu mai am nimic de adaugat.

Da, ai dreptate, atitudinea ta e incomparabila cu a mea. Si eu apreciez franchetea, la fel,nu in necunostinta de cauza si nu atunci cand e insostita de iritatie si gratuitati rautacioase, gen \"mai ai mult de invatat pana sa scapi de poeme explicative si sa ajungi sa intelegi un poem vizual si intelesuri ascunse\".

Iulia... Andrea... am si eu o rugaminte... de ce nu lasati orgoliul acesta balta ca l-am inchiriat eu pe 99 de ani:)) Si cum sunt o fire generoasa va invit pe amandoua sa ma luati de brat spre niste vremuri mai bune/sensibile si nu in ultimul rand poetice.

Scumpa si iubita mea Iulia, daca tu asa accepti o critica spusa cu zambetul pe buzele, bunavointa si iertare in privire, nu pot decat sa iti spun ca iti inteleg atitudinea. Iarta-ma, daca te-am facut sa iti dai deama de adevaruri crude. Esti o fetita draguta, imi place cum scrii, iar faptul ca mai ai de invatat nu e un secret. In loc sa iti umfli orgoliul, mi-ar placea sa te vad tacand si facand.

Cu prietenie,

\"am inchis usile cu puterea mintii\"
întunecare ezoterică.
Eu astept continuarea, cu forța revelației.