Negru Vladimir

Un text iesit putin din \"tiparul\"... poate nu chiar tipar ci albia in care poetul si-a scris pana acum poeziile... candva Virgil facea niste consideratii privitoare la mine si la greutatea de a scris intr-un anume mod, doar ca un joc, fara pretentii de perfectiune... incerc acum aceeasi senzatie cu a ta creatie... e ca si cum ai fi plecat pe un drum apoi ti-a venit chef sa te joci... intre zambete uneori ca si soarele care intra in nori te bantuiau niste tristeti despre care ai stiut intotdeauna ca vor trece... incerci sa te regasesti in punctul culminant al unei dureri atent cultivate (oare esti si tu un masochist al simturilor ca mine?:)) si sa scrii un cat vietii gandindu-te la moarte...
Uite ce nu mi-a placut... partea de final desi salvata de iscusinta ta, probabil dintr-o nevoie de a concretiza, decade ca intensitate odata cu ideea jocului de sah... cine stie poate aici e vorba de un \"teatru\" cu figurine personale.
Apoi \"suavă fanfară mortuară\"... cu toate trompetele acelea dragul meu Virgil si sa mai fii si suav?
In rest un poem mai aparte... simt ca sarbatorim ceva azi ca prea te-ai gatit in haine de sarbatoare.

Frumos inceputul ce se dezvolta pe sine insusi rotindu-se litanic... in corpul poemei lumile fac cuadraturi si se contempla in oglinzi sub toate aspectele firii... om, pereche, plecare, re-venire, plecare, poate... apoi spasmele gatului interesant extrapolate pentru suflet.
O poezie autentica care poarta marca autoarei.

Stiam eu ca am uitat ceva... am gasit textul tau, l-am citit si mi-a placut dar apoi luat de treburi am umblat pe alte meleaguri... vad aceasta poezie suspendata intre o nastere stilizata metaforic de o maniera foarte frumoasa, imbracarea in piele si timp, dorul de paradis si expresia acestuia invesmantand perspectiva... poate ca universul acela nu e chiar atat de apolinic cum credem noi... poate ni se pare astfel deoarece sunt noi prea tulburati la suflet si ne dorim isihia... reintoarcea intr-o ordine si nevoia de sens a vietii pe care o traim... sau nu.

Frumoasa poezie Remy... idee foarte bine construita.

Are un farmec aparte rosrirea acesta Daniel... o spun acum numai la nivel de prima degustare a versului tau... o sa revin.

Iuliana... nu mai stiu daca poemul calareste suflul exploziei, suspenda clipa detonarii ori e doar anterior momentului... multumesc
Daniela... vad ca stii a interpreta corect simbolurile pe care le asez pe cale... eu mai intai scriu versurile si apoi caut poza... plec de la mine :)... multumesc.
Dana... multumesc... oricand ai un loc asigurat in cerdacul sufletului meu si cu timpul o sa iti placa si dragonii... sunt luminati la minte, blanzi si iubesc din toata inima.

Andrei ai plecat inca de la inceput de la o premisa eronata... intai a fost poezia si apoi am cautat poza... despre consideratiile tale cu privire la text iti pot spune ca nu sunt de acord cu opinia exprimata dar ca nu ma voi lasa ademenit in a explica ceea ce tu nu ai putut vedea... poezia mea e una de stare iar tu o judeci dupa criterii comode, generale, facil de aplicat sustragandu-te aproape voit de la intelegerea unor simboluri care poate ti-ar fi schimbat perspectiva... deci bucurie ca te aflu sub textul meu dar si dezamagire pentru ca ma asteptam mai mult la tine decat la altii sa lasi la o parte prejudecatile.
Radmila... stiu lucrarea in cauza si faptul ca poezia mea te-a dus cu gandul la ea ma onoreaza... oare am cuprins toate cele trei lumi?

Silvia zau daca m-am prins de la cine imprumut cuvinte... alo... care mi le-ai imprumutat? :))
Mi-raj... templul acela pagan nu are chiar treaba cu lacasurile crestine... m-am gandit la misterele anticilor... cat despre demoni? Nu-i tin agatati de pereti ca nu am avut niciodata patima \"insectarelor\" ci ii las sa-si spuna \"versurile\" pentru ca nu ma tem de ei (vad ca nici tu :)... am protectori puternici.
Daniela... intr-adevar ai intuit bine... e vorba de un dans magic pe un fundal alb-negru... cum sa cuprinzi altfel moartea mai bine decat prin femeie? :)... cercul trebuie sa se inchida... ori sa treaca pe alt nivel al spiralei.
Carmen... e pana la urma o poezie de atmosfera... cineva imi zicea ca sunt un masochist al simturilor :)
Va multumesc tuturor pentru citire.

O calatorie prin sufletul omului avand ca pretext imaginea unei lumi acvatice ce interfereaza cu tinuturi htoniene si intra in consonanta cu fiinte mitice ori spirite elementale... un poem invesmantat in 4 - cifra femeii, calatorie initiatica intre \"sa nu\" si \"mai ramane\", text invesmantat intr-o simbolistica care il face mai putin accesibil dar care nu ii stirbeste farmecul.

\"prietenul meu are urme de îngeri pe frunte
chiar dacă vouă
vi se par cicatrici\"... foarte sugestiv Briga... mi-a placut poema.

Ruxandra... ideea zborului contine in ea insasi premisa inaltarii, a desprinderii... alaturarea cuvantului \"frant\" desi coerenta in context poetic implica perspectiva temporala ceea ce nu sunt sigur ca ai vrut sa sugerezi.
Sentimentele exprimate au valoare poetica

Silvia... sportul si poezia nu ar trebui sa se confunde deoarece zic eu ultima inseamna arta si nu implica musai ideea de competitie... oricum nu sunt asa de sperios :)
Bafta la banda fie ea si rulanta :)
Andrei... te voi dezamagi spunand ca sunt la curent cu varianta corecta insa acesta este un poem despre perimarea unui sentiment si am simtit nevoia sa ma joc cu sensurile dincolo de ora de engleza din liceu... oricum e bine ca ai observat \"inadvertenta\" si sper ca reintorcandu-te vei citi si poezia. Apropos... titlul chiar are sens... mai cauta.

Silvia :))... conteaza in intriga \"filmului de groaza\" si titlul, subtitlul, poza etc... chiar asa, ca uite pentru o clipa am fost tentat sa te cred si eu... de ce e de groaza? e pentru prima data cand imi zice cineva asta pe poeziile mele.
Si nu fugi decat cu limita de viteza admisa in lumea poeziei:)

Daniel... cumva astfel de ganduri m-au bantuit si pe mine zilele acestea... poezia ta include parti foarte frumoase dar si \"bucati\" care par ca incurca... se constituie in obstacole pentru cititor... cred ca esentializat putin mai mult poezia ar putea deveni foarte buna.
Daniel... daca esti familiarizat cu YM si ai timpul disponibil ma gasesti pe arhonte_ro.

Dana... onorat de trecere si bucuros pentru vitraliile superbe daruite... ma bucur ca nu numai mie mi se face sila uneori... ma simt mai uman sa stiu ca si altora li s-a intamplat :)
Ai dreptate cu acele constructii... ma mai gandesc :)

Multumesc Mae... poate ca nu va muri nimic din ceea ce ar trebui sa fie aripa.

Lia poate ca la inceput a fost sila de cuvant in general, fapt tragic pentru cineva care scrie versuri... apoi am inteles ca sila e pentru cuvintele folosite prea usor, sensuri transmutate in sfera derizoriului... atat de des spunem de exemplu \"te iubesc\" incat aceasta sintagma nu mai are nici o semnificatie... si mai rau e ca ne-am coborat atat de mult stacheta morala incat spunem astfel pur si simplu fara macar a mai crede in ceea ce vrem sa comunicam... si situatia asta e valabila pentru multe alte expresii.
Multumesc pentru citire si semn... cred ca m-ai gasit cu greu :)

Strofa a doua si partea de final sunt foarte bine construite... ma mir ca acest poem nu a fost inca remarcat de nimeni... \"aud sub piele cum îți crește lapte
și simt cum legea inimii-ți pulsează-n rosturi de femeie\"... intotdeauna e un festin sa te citesc... atat de uman... atat de fragil si totusi intens.

Multam Vlad de pe-trecere... e pur si simplu vorba de o clipa traita intens, apoi de \"maturoiul\" mintii care niveleaza sufletul cu iluzii ori cu certitudini care te trec intr-un stadiu superior al durerii, ca intr-un joc de pe computer... intr-adevar pana la urma toate au sens... vesmintele noastre se intorc in lumea din care au fost create si candva or odihni radacini ale unor flori demne de admirat.

Remarc in primul rand firescul poemei si expresivitatea care rezida tocmai in simplitate nu in cuvinte care socheaza... interesanta imagine a dansului extatic, intre abandonare si incorporare... lumea unor senzatii pure. Marlena si tu ai simtit cum e sa fii sunet?