Negru Vladimir

Dana... e simplu... versul \"pe ușa de la intrare\" leaga, valorificand suportul simbolic al portii, o realitate figurata de primele versuri cu nevoia unei esentializari de stare (versul 4).
Ionut... intr-adevar ai citit bine si printre randuri... sunt bucuros ca ai reusit sa empatizezi cu textul.
Liviu... ai dreptate si ma mai gandesc pentru ca nici \"acasa\" nu suna destul de tragic ca sa fie pe gustul meu :)
Ruxandra... o bucurie sa te regasesc sub textele mele... deosebita analiza ta.
Andrei... am extras din imaginarul colectiv anumiti termeni dar daca esti atent o sa vezi ca acestia reprezinta tocmai flash-urile de care avem nevoie sa ne agatam pentru a ne valida sentimentele ca reale intr-o lume prea dinamica pentru a fi perceputa ca intreg. Telefonul acela este foarte interesant, ma rog, imaginea lui, starea pe care o transmite... si da e arhaic, tine de un paradis pre-tehnologic :)
Multumiri tuturor pentru feed-back.

Suprarealismul si foamea pentru detalii contureaza un poem dinamic la nivelul imaginii insa cu sincope in plan logic... sau poate ca lectorul, in acest caz, nu a participat la toate cele scrise printre randuri.

Un text demn de a fi pretuit in special datorita echilibrului pe care-l aduce in relatia omului cu natura si mai ales a armoniei care transpare dincolo de vers prin acel \"noi\" care de fapt transcede individualul spre o simtire comuna... cumva uite ca m-ai facut sa ma gandesc la taina cununiei.

\"ochii tăi sunt săgeți ieșite din lacuri
spre păsări ce nu-s învățate să fugă\"... remarcabila imagine a omului si cunoasterii sale nemediate.

Desigur ca ultima strofa are sens in logica poemului si e postata pentru a nu da impresia unei conceptii animiste dar poate ca ar fi fost ai folositor poemului ca Dumnezeu sa ramana fara nume, simtit intre randuri.

Tamara... multumesc pentru atentia ta... mi-ai adus aminte de Demonul lui Lermontov :)

Pe mine ma enerveaza expresia \"dirty dinu\"... imi suna aiurea, ma duce cu gandul la un fost coleg de scoala generala care avea ceas electronic cu melodii la care punea mereu imnul Canadei... toate poemele din ciclul cu pricina sunt bune desi perfectibile insa poate ca ar trebui sa-l postezi pe Dinu intr-un plan secund ca oricum se prinde ca e vorba despre el.

Dincolo de titlul cam pretentios un text care mi-a placut prin rostirea frusta si refuzul sablonului.

Interesanta abordarea autorului avand ca pretext cartea \"pomenita\" mai sus, ocazie pentru reflectii personale sustinute ori ba pe argumentul autoritatii... remarc incercarea de a dilua limbajul specializat si prezentarea temei de referinta in straie accesibile. Desigur ca fiind pana la urma vorba despre un eseu autorul nu isi propune decat sa problematizeze caci altfel ar fi amintit de melethe thanatou, de cele doua carti importante ale mortilor din cultura tibetana si cea egipteana etc
Dincolo de toate acestea raman impresionat de faptul ca gasesc aici idei pe care si eu le impartasesc si ma refer in special la iubire, tratata ca singura cale adevarata de cunoastere.
Cat despre faptul ca omul zilelor noastre nu mai poate percepe ideea de sens existential si sfarsit eu cred ca e vorba doar despre fuga de intalnirea cu sinele, de faptul ca o astfel de \"nunta\" poarta valentele infricosarii si nu pe cele ale bucuriei.
Propun spre lectura acest text pentru ca reprezinta o oportunitate de autoanaliza pentru fiecare dintre noi.

Interesant cum reusesti sa pastrezi consistenta personajelor chiar daca le plasezi in contexte diferite si le schimbi ciclic \"pieile\"... in mod firesc textului tau nu i se poate cere o logica a insiruirii pentru ca prin natura lui se afla asezat intr-o zona cu mai multe grade de libertate raportat la constient... cred ca pana la urma discutam despre om si oglinzile in care se priveste/regaseste, despre puntile de salt si trecerile obligatorii prin \"noduri\", intr-o lume acvatica doar ca pretext al disolutiei, al macerarii. Alternarea cautarii si a spectatorului pasiv ma duce cu gandul la transa samanica in care psyhopompul tocmai si-a pornit calatoria catre sufletul ratacit de trup pentru a restaura normalitatea... atat de fragila a omului.
Apreciez calitatea imaginilor create de autor si mai ales modul subtil in care acestea interactioneaza cu lectorul.

Silvia... pornind de la semnificatia titlului am ales sa caut armonia in haos, prezentand nefirescul de o maniera aluziva. Strict in materie de ritm ai dreptate insa sincopele servesc scopului propus.
Iulian... care creier? :) Mi-m \"beut\" mintile cu mult timp inainte :)
Alexandra... ce simplu ar fi sa fie o reteta. Multumesc pentru atentie.
Katya... tu ai vazut jocul insa de fapt e vorba de mai mult, de impregnarea cu celalalt, de sinceritatea apropierii a doi straini si nu de o sterila lupta pentru suprematie.
Constantin... se poate intelege si de maniera aceasta... e bine ca tulbura, altfel nu ar fi expresiv :)
Liviu... m-am razgandit... ea sparge pahare chiar acum... sper si eu ca sunt goale altfel... ce risipa:)
Multumesc tuturor pentru feed-back.

Aceeasi poveste spusa in multe moduri... poate ca poetul este cel care se modifica, nemultumit fiind de capacitatea de a percepe realul ori poate ca punctul de reper feminin devine din ce in ce mai mobil.
3 este prederata mea.

Poetul intre tentatia de a spune lucrurilor pe nume si limitele limbajului sau... lupta cu lucrurile si fiintele care nu stau imblanzite pentru a fi numite.
\"plângi în somn cu spinarea curbată de parcă
ai încerca să faci loc cuiva între no\"... deosebit.

... cu adevarat un compendiu de bucurii simple, intr-un fel de colectie.
E prea dimineata totusi :)

Cred ca uneori oamenii o iau inainte intr-o goana ciudata fara a sti rostul pentru care alearga sau destinatia... intr-adevar o colectie de bucurii simple, intr-un fel de colectie.
Remarc usurinta de a prezenta grotescul intr-o maniera care sa-l faca ingurgitabil.

Irina... fiecare ne spunem povestea prin ceea ce scriem. Multam pentru cuvinte.
Claudiu... ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru aprecierea instelata. Am sa ma gandesc la modificare.

Strofa a treia mi-a placut cel mai mult... apreciez modul cum poti crea echilibru intre atatea teme care aparent n-au nicio legatura intre ele.

Nu-i rau deloc textul insa miza lui nu o inteleg pe deplin chiar daca se poate vizualiza un drum circular... ca toate drumurile ce-i sunt harazite omului... frumoasa imaginea de final.

Cam inteleg care e legatura albastrului cu Wyspiañski insa cred ca mai degraba ar fi mers sa inserezi in text trimiterea decat la titlu pentru a nu trasa limite in perceptia poeziei.
Textul e cumva amestecat, un fel de oglinda care incearca sa infatiseze parti ale sufletului tau care nu si-au terminat inca procesul de ajungere la o consistenta a oglindirii... de aici impresia de haos, de dinamic, situatie accentuata de fracturile pe care tu insati le sugerezi prin acele pauze mari intre strofe.
Parerea mea e ca te multumesti sa zgarii suprafetele in loc sa incerci sa le patrunzi si de aici impresia unei anume priviri ante portas... desi inca de la inceput ne vorbesti despre limitele limbajului.
Mie totusi mi-a placut.

Silvia regret ca nu ai simtul umorului. Poate ca eu am fost neinspirat atunci cand ti-am dat atentie... ma duc sa-l citesc pe Cioran si sa imi iau hainele de tiran :)
P.S. Cineva mi-a spus imediat dupa ce am postat comentariul ca oricum nu vei intelege. Tin sa-i multumesc pentru sfatul bun dar tardiv.

Mie mi-a placut poezia pentru ca e cu șamani si \"omul zapezilor\" adica yeti, ca e actuala, adica \"zațul cafelei (e)de azi\", pentru ca mi-a dat o idee sa scriu o poezie despre hemoroidul nefericirii noastre, cu dedicatie pentru cei pe care ii doare undeva de mine. Sunt nelamurit daca șamanii cand au plecat in vacanta au primit prima de concediu in \"piele(a) de capră\" sau in cupoane valorice din coarne de ren ori daca \"troiene topite\" are legatura cu Cioran -\"In mine sunt numai aburi si scantei, inundatii de foc si incendii de apa.\".
Delicios si comentariul la care face referire Lucian... zic asta fara niciun fel de rautate pentru ca imi place cum scrie Silvia si-l apreciez de asemenea si pe Constantin.

Ela... am corectat. Bine ca m-ai tras de atentie ca ramanea sfarsitul sasait :) Ceva despre poezie?
Dorin... ma bucur ca macar unul dintre receptori functioneaza fara teama de energiile inalte :)
Ioana... initial asa am vrut sa-i zic... drum initiatic, pentru ca despre asta e vorba pana la urma... multumesc pentru cuvinte.