fatum

că mă dau peste cap de 3 ori și tot nu înțeleg ultimele 2 versuri din strofa 2, chestie de neuron obosit, mă gândesc,

dar...

poezia e cuminte și are un titlu care luminează, amintirile din penultimul vers cam bat bat spre un loc pe care nu vreau să îl definesc drept comun,

este aici o notație luminând prin prima ei strofă, aș spune eu

prietenesc, desigur

salut

mie imi par trei tablouri reusite, justificand cumva drama din
utima strofa, \"ei nu se gasesc niciodata\",
o poezie scrisa cu un ton obiectiv dar din care reies clar implicatiile personale, prin stilul in care este scrisa, datorita tonului nostalgic, ba chiar mai mult,
pot sa fortez sa spun tristete,
finalul te duce cu gandul la o scena amplasata intr`un cadru real, evident, ce strigat poate fi mai grav decat strigatul de lupta, strigatul spre moarte.
mi-a placut mult poezia,
asa sa stii
iar chestia asta mi se intampla din ce in ce mai rar pe agonia.

în versul 3 al primei strofe aș schimba \"spre casă\" cu \"acasă\" (sau variante). Și \"spre\" și \"prin\" într-un vers mi se pare cam mult. Și cam atît cu cîrcoteala, poezia este bună, ai surprins 3 ipostaze, care, în ciuda simplității, au reușit să mă atingă. Sau poate tocmai de-aia. **

O \"ea\"- fum- care-și caută trup pe măsură , trup care să-i cuprindă spiritul.
un \"el\"-doar trup- pictează întămplări ale căror protagonistă este ea, dar nu reușește să o surprindă și se confundă cu cotidianul decăzut- \"un telefon fără ton\".
Finalul este firesc: un \"noi\" care nu există din cauza lui niciodată. Nu răzbate decât lupta cu singurătatea...
Interesant textul deși poate nu împărtășim aceeași viziune...
Gând bun.

Ideea e la locul ei, dar cred ca textul foloseste prea multe clisee lingvistice \"cealalta parte a noptii\" - e si un film deja \"the other side of midnight\" parca, nu? \"mireasa furata\", ce sa mai vorbim? apoi arhaismul tehnologic ciudat din \"un telefon fara ton\" a carui utilitate este indoielnica, parca vine din anii optzeci, ma rog, ce sa zic? Haina poemului trebuie scuturata de molii, parerea mea,
Andu.

Dana... e simplu... versul \"pe ușa de la intrare\" leaga, valorificand suportul simbolic al portii, o realitate figurata de primele versuri cu nevoia unei esentializari de stare (versul 4).
Ionut... intr-adevar ai citit bine si printre randuri... sunt bucuros ca ai reusit sa empatizezi cu textul.
Liviu... ai dreptate si ma mai gandesc pentru ca nici \"acasa\" nu suna destul de tragic ca sa fie pe gustul meu :)
Ruxandra... o bucurie sa te regasesc sub textele mele... deosebita analiza ta.
Andrei... am extras din imaginarul colectiv anumiti termeni dar daca esti atent o sa vezi ca acestia reprezinta tocmai flash-urile de care avem nevoie sa ne agatam pentru a ne valida sentimentele ca reale intr-o lume prea dinamica pentru a fi perceputa ca intreg. Telefonul acela este foarte interesant, ma rog, imaginea lui, starea pe care o transmite... si da e arhaic, tine de un paradis pre-tehnologic :)
Multumiri tuturor pentru feed-back.

Mult prea simplu si transparent imi pare poemul acesta al tau, Vlade.Ne zici tot, ce mai e de cautat? Cuminte, cuminte, cuminte...

E o poezie cuminte cum spui tu... la sfarsit gasesti linistea si atat.

Tablouri frumoase.poezie frumoasa.

Multumesc Luana, incantat de trecerea ta.

Vladmir, am citit poemul cred ca ai pus accent pe ideea
mai mult decat forma.
te salut si iti doresc mult succes
Cu respect
Djamal