bucurii mărunte

adică cine era fana, bre?
nostalgic.
de pe la noi.
și noi suntem buni povestitori.
cu un lirism bine temperat.

Cred ca uneori oamenii o iau inainte intr-o goana ciudata fara a sti rostul pentru care alearga sau destinatia... intr-adevar o colectie de bucurii simple, intr-un fel de colectie.
Remarc usurinta de a prezenta grotescul intr-o maniera care sa-l faca ingurgitabil.

... cu adevarat un compendiu de bucurii simple, intr-un fel de colectie.
E prea dimineata totusi :)

eu zic sa schimbi titlul. mie, din varii motive, nu mi se pare defel atractiv si nu se preteaza unui psalm - parca se pomenea de asa ceva printr-o scurgere de informatie :D, nu? - iar unii mai sunt si vegetarieni!

acum exista intercontinental. m-am cazat si eu de cateva ori pe acolo, prin \'97 (ce timpuri!). la chisinau insa invers: era international, la sovietici, iar acum e national. nu e rau, dar nu e...intercontoinental!

altceva: bine ca nu ai avut curaj! pt ca azi poti sa scrii la fel de bine alegoric, fara ca peste ani cineva sa arunce in tine cu pietre. (in schimb, uite asta da, franchete, asta da, amintire: \"și mergeam să ne îmbătăm / și să ne iubim\"!) ce sa mai zic? buna dimineata! ai scris un poem care va ramane. felicitari!

a! de...fericire inconstienta: e general valabil (homines miseri sunt quod nesciunt quam beati sint. Si quis hoc detegerit, beati tandem fient).

Ioan baci, Vladimir - onorat de trecere și semn
Silvia, cred că ai încurcat textele :) Psalmul (sau ceva ce aducea a psalm) era alt text, cu altă prozodie și altă temă, încă nepostat. Aprecierea venită din partea ta mă onorează, dar tu știi bine asta.
Maria - Am încercat ceva nou și mă bucur că ai rezonat la versurile mele.

Liviu, numa nu zi ca in psalmul acela nu era ceva gastronomic! De aici si...nedumerirea mea. Poate ca par cu draci :D, dar vreau sa aprind o stea acestui poem si nu imi pot calca pe inima: chiar ma enerveaza titlul!

Am remarcat mai de mult că ți-ai schimbat stilul dar, de fapt, la tine e vorba de mai multe stiluri și poate chiar de mai mulți poeți care « trebuiau să poarte un nume,/ un singur nume »… De obicei nu gust această formulă de « poezie », ție însă ți-a reușit. Felicitări ! Cârcotaș cum sunt,aș vrea să fac două- trei observații critice care sper să nu fie cu bănat : 1) Mi se par în plus versurile « cât era de curajos/ în poeziile lui pe care/ nu le știam ». 2) Poezia se termină cu sintagma « aveam bucurii mărunre ».3) Poate că Silvia Caloianu are dreptate în privința titlului ; eu unul aș sugera : « Bucurii mărunte ».
P. S. Nu fac comentarii decât la poeziile care îmi plac foarte mult, așa cum i-aș spune soției mele “îți stă mai bine cu pălăria asta decât cu… ».

Silvia, am schimbat titlul, dar nu pentru stelută, aprecierea ta face mai mult decit un semn grafic.
Traian, multumesc pentru sugestii, am si corectat. Iar prezenta ta luminoasa si colegiala imi face mare plăcere.

Mi-a plăcut că în aceste versuri s-a închegat o vedere tragi-comică, plină de savoare, asupra istoriei întâmplărilor și bucuriilor \"mărunte\". Fluxul liric ce poartă în subtext amprenta unei conștiințe \"mișcate\". E interesant cât de mult se întâmplă să gustăm aceste înșiruiri de cadre cu detalii, aparent fără legătură și nesemnificative, însă căpătând tocmai prin patina timpului o anume inefabilă adâncire și transparență spre cele sufletești.

\"Fluxul liric poartă în subtext...\".

Un poem care trece prin viata poetului nostalgic... adunand cuvintele in manunchiuri... clipa de clipe... ca un parau
de munte cu un clinchet jucaus... este asa cum ai trece prin harta sinoptica a sufletului legand toate nodurile intr-o poveste care aduna lucruri marunte si croseteaza
o unda fierbinte... iata o concluzie finala... a personajului care da viata poeziei...

\"aveam bucurii mărunte
și neplanificate
de care nici măcar nu
eram conștient\"

da un adevar sincer... drag Uln

Vremuri trecute, versuri speciale. Au un anume fior textele tale, ceva specific. Ceva esențial pentru a fi poeme.

Ascult Radio Lynx și tocmai am auzit că, în seara aceasta, Liviu Nanu este invitatul special la emisiunea de Poezie de la ora 22. Abia aștept să te aud în direct la radio. Felicitări și mult succes!

exacerbare a nostalgiei (boemiiste…, “prietenii știu de ce”); iată-ne în plin proces de echilibrare prin cuvântare, versurile “condimentând” raportul dintre sunet și sens, ca și cum un școlar întârziat la ore visează hașurând pe blatul mesei nebănuite hărți ale unei intimități contrazise și violentate

epic – monolog – oralitate: tridentul stilistic pe care autorul mizează reușit pentru a reține atenția și pentru a imprima goticului descriptiv valențe afective, în care cititorul avizat se poate oricând recunoaște fie ca personaj implicit, fie ca spectator istoric.

alte vremuri, alte valori, însă instinctul ne trădează; suntem cu toții așezați “la coadă” împingând o tavă între ale cărei ingrediente recunoaștem cu certitudine „verdeața” (probabil… “peste care ceata îngerilor s-a așezat”).

același,

finalul m-a dus un pic cu gandul la ceva scrieri de dan sociu. de fapt, am avut senzatia liviu ca ai scris textul asta ( exceptand nostalgicul ) de parca ai fi avut 20 de ani.
foarte frumos.

Uln, onorat de prezență și semn. Din păcate chiar partea citată de tine a trebuit să sufere modificări, sper să nu-ți schimbe părerea.
Alina, a fost o surpriză foarte frumoasă, Radio Links, m-am convins, nu se joacă.
Silvia, nu mi-e indiferent, de ce crezi asta? părerea ta, colorată sau nu contează foarte mult pentru mine.
Vasile, m-ai emoționat, sincer.
Claudiu, mai îmi spunea cineva acum cîtva timp că dacă n-ar fi intrat pe pagina mea, ar fi crezut că e un adolescent. Asta mă bucură, eu cred că tinerețea spiritului e cea mai importantă. Inițial am vrut să fie proză, dar leneș cum sînt, a ieșit altceva. Dar voi scrie sigur și o poveste pe tema asta. Onorat.